9 definiții pentru decomanda

decomandá vt [At: CADE / Pzi: ~ánd / E: fr décommander] A anula o comandă, o invitație, un ordin Si: a contramanda.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A anula o comandă.

decomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomándă

decomandá vb., ind. prez. 1 sg. decománd, 3 sg. și pl. decomándă

DECOMANDÁ vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decománd. / < fr. décommander].

DECOMANDÁ vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)

A DECOMANDÁ decománd tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander

Intrare: decomanda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decomanda decomandare decomandat decomandând singular plural
decomandă decomandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decomand (să) decomand decomandam decomandai decomandasem
a II-a (tu) decomanzi (să) decomanzi decomandai decomandași decomandaseși
a III-a (el, ea) decomandă (să) decomande decomanda decomandă decomandase
plural I (noi) decomandăm (să) decomandăm decomandam decomandarăm decomandaserăm, decomandasem*
a II-a (voi) decomandați (să) decomandați decomandați decomandarăți decomandaserăți, decomandaseți*
a III-a (ei, ele) decomandă (să) decomande decomandau decomanda decomandaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)