opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLETARE, decoletări, s. f. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. – V. decoleta.

DECOLETARE, decoletări, s. f. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. – V. decoleta.

decoletare sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: decoleta] 1 (Teh) Prelucrare la strung a unui material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din acesta Si: decoletat1 (1). 2 (Agr) Îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului Si: decoletat1 (2).

DECOLETARE s.f. Acțiunea de a decoleta. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor. ♦ (Tehn.) Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. [< decoleta].

DECOLETA, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.

DECOLETA, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.

decoleta vt [At: DN2 / Pzi: ~tez / E: fr décolleter] 1 (Teh) A prelucra la strung un material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2 (Agr) A îndepărta frunzele de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului.

DECOLETA vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci cînd sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter].

DECOLETA vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr. décolleter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decoletare s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări

decoletare s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări

decoletare (tehn.) s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări

decoleta (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. decoletez, 3 decoletează; conj. prez. 1 sg. să decoletez, 3 să decoleteze

decoleta (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 3 decoletează

decoleta (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. decoletez, 3 sg. și pl. decoletează

Intrare: decoletare
decoletare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decoletare
  • decoletarea
plural
  • decoletări
  • decoletările
genitiv-dativ singular
  • decoletări
  • decoletării
plural
  • decoletări
  • decoletărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: decoleta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoleta
  • decoletare
  • decoletat
  • decoletatu‑
  • decoletând
  • decoletându‑
 singular plural
  • decoletează
  • decoletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decoletez
 (să)
  • decoletez
  • decoletam
  • decoletai
  • decoletasem
a II-a (tu)
  • decoletezi
 (să)
  • decoletezi
  • decoletai
  • decoletași
  • decoletaseși
a III-a (el, ea)
  • decoletează
 (să)
  • decoleteze
  • decoleta
  • decoletă
  • decoletase
plural I (noi)
  • decoletăm
 (să)
  • decoletăm
  • decoletam
  • decoletarăm
  • decoletaserăm
  • decoletasem
a II-a (voi)
  • decoletați
 (să)
  • decoletați
  • decoletați
  • decoletarăți
  • decoletaserăți
  • decoletaseți
a III-a (ei, ele)
  • decoletează
 (să)
  • decoleteze
  • decoletau
  • decoletară
  • decoletaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decoletare, decoletărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. tehnică Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. DN
etimologie:
  • vezi decoleta DEX '09 DEX '98 DN

decoleta, decoletezverb

  • 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A executa operația de decoletare; a tăia coletul și frunzele (la rădăcinoase). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.