6 definiții pentru decoletare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECOLETARE, decoletări, s. f. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. – V. decoleta.
DECOLETARE, decoletări, s. f. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. – V. decoleta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decoletare sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: decoleta] 1 (Teh) Prelucrare la strung a unui material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din acesta Si: decoletat1 (1). 2 (Agr) Îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului Si: decoletat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLETARE s.f. Acțiunea de a decoleta. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor. ♦ (Tehn.) Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. [< decoleta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decoletare s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decoletare s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decoletare (tehn.) s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decoletare, decoletărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a decoleta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. DN
-
etimologie:
- decoleta DEX '09 DEX '98 DN