14 definiții pentru decoct dicoct


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECÓCT, decocturi, s. n. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.

DECÓCT, decocturi, s. n. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.

decoct sn [At: MEȘT. DOFT. II, 41r/15 / V: / Pl: ~uri / E: ger Dekokt, lat decoctum] Soluție apoasă obținută prin fierberea unor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea Si: decoct (3).

DECÓCT, decocturi, s. n. Preparat lichid rezultat din fierberea în apă a unor plante alimentare sau medicinale. V. infuzie. Să treci pe la spițerie ca să-i aduci decoctul acesta. ALECSANDRI, T. 1638. – Variantă: (regional) dicóct (NEGRUZZI, S. I 207) s. n.

DECÓCT s.n. Preparat lichid obținut prin fierberea unor plante în apă; decocție. [< germ. Dekokt, lat. decoctum].

DECÓCT s. n. preparat lichid obținut prin decocție. (< germ. Dekokt, lat. decoctum)

DECÓCT ~uri n. Soluție (apoasă) obținută prin fierberea unor plante (medicinale sau alimentare) în vederea extragerii principiilor active ale acestora. /<germ. Dekoct, lat. decoctum

*decóct n., pl. urĭ (lat. decoctum, d. dé-coquo, -cóquere, a ferbe. V. coc). Fertură (de ex. cafeaŭa), băutură medicinală, leac fert.

DICÓCT s. n. v. decoct.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decóct s. n., pl. decócturi

decóct s. n., pl. decócturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECÓCT s. decocție. (~ din floare de tei.)

DECOCT s. decocție. (~ din floare de tei.)

Intrare: decoct
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decoct
  • decoctul
  • decoctu‑
plural
  • decocturi
  • decocturile
genitiv-dativ singular
  • decoct
  • decoctului
plural
  • decocturi
  • decocturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dicoct
  • dicoctul
  • dicoctu‑
plural
  • dicocturi
  • dicocturile
genitiv-dativ singular
  • dicoct
  • dicoctului
plural
  • dicocturi
  • dicocturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decoct dicoct

  • 1. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decocție un exemplu
    exemple
    • Să treci pe la spițerie ca să-i aduci decoctul acesta. ALECSANDRI, T. 1638.
      surse: DLRLC

etimologie: