9 definiții pentru declic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLÍC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la un capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.

declíc sn [At: ENC. TEHN. 187 / Pl: ~uri / E: fr déclic] Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu alta.

DECLÍC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.

DECLÍC, declicuri, s. n. (Tehn.) Mecanism dispus între două piese, pentru a desface la un moment dat legătura mecanică dintre ele.

DECLÍC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, legătura mecanică dintre două piese; declanșator. [< fr. déclic].

DECLÍC s. n. 1. dispozitiv, în formă de pârghie, destinat a declanșa un mecanism. 2. zgomot sec pe care îl face un mecanism când se declanșează. (< fr. déclic)

DECLÍC ~uri n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declanșator. /<fr. déclic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declíc (de-clic) s. n., pl. declícuri

declíc s. n. (sil. -clic), pl. declícuri

Intrare: declic
  • silabație: de-clic info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declic
  • declicul
  • declicu‑
plural
  • declicuri
  • declicurile
genitiv-dativ singular
  • declic
  • declicului
plural
  • declicuri
  • declicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declic

  • 1. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la un capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: declanșator (s.n.)
  • 2. Zgomot sec pe care îl face un mecanism când se declanșează.
    surse: MDN '00

etimologie: