2 intrări

9 definiții

declaránt, ~ă smf, a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr déclarant] 1-4 (Persoană) care face o declarație (la ofițerul stării civile).

DECLARÁNT, -Ă, declaranți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o declarație (la ofițerul stării civile). – Din fr. déclarant.

DECLARÁNT, -Ă, declaranți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o declarație (la ofițerul stării civile). – Din fr. déclarant.

declaránt (de-cla-) adj. m., s. m., pl. declaránți; adj. f., s. f. declarántă, pl. declaránte

declaránt adj. m., s. m. (sil. -cla-), pl. declaránți; f. sg. declarántă, pl. declaránte

DECLARÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care face o declarație (la ofițerul stării civile). [< fr. déclarant].

DECLARÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face o declarație (la ofițerul scării civile). (< fr. déclarant)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: declarant (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declarant declarantul
plural declaranți declaranții
genitiv-dativ singular declarant declarantului
plural declaranți declaranților
vocativ singular
plural
Intrare: declarant (adj.)
declarant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declarant declarantul declarantă declaranta
plural declaranți declaranții declarante declarantele
genitiv-dativ singular declarant declarantului declarante declarantei
plural declaranți declaranților declarante declarantelor
vocativ singular
plural