2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

declanșáre sf [At: TITULESCU, D. 174 / Pl: ~șắri / E: declanșa] 1 Dezlănțuire. 2 Stârnire. 3 Provocare prin comandă a intrării rapide în funcțiune a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică) Si: declanșat1 (3). 4 Intrare automată în funcțiune a unor aparate Si: declanșat1 (4).

DECLANȘÁRE, declanșări, s. f. Faptul de a (se) declanșa; dezlănțuire. – V. declanșa.

DECLANȘÁRE, declanșări, s. f. Faptul de a (se) declanșa; dezlănțuire. – V. declanșa.

DECLANȘÁRE, declanșări, s. f. Faptul de a declanșa; dezlănțuire. Sînt puțini aceia care se pronunță în mod deschis pentru declanșarea unui nou măcel. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 13/1.

declanșáre (de-clan-) s. f., g.-d. art. declanșắrii; pl. declanșắri

declanșáre s. f. (sil. -clan-), g.-d. art. declanșării; pl. declanșări

DECLANȘÁRE s. 1. v. provocare. 2. v. dezlănțuire.

Declanșare ≠ anclanșare

DECLANȘÁRE s.f. Acțiunea de a declanșa și rezultatul ei; dezlănțuire. [< declanșa].

declanșá [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 186 / Pzi: ~șéz / E: fr déclencher] 1-2 vtr A (se) dezlănțui. 3-4 vtr A (se) stârni. 5 vt A provoca prin comandă intrarea rapidă în funcțiune a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). 6 vr (D. unele aparate) A intra automat în funcțiune.

DECLANȘÁ, declanșez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊ Refl. Aparat care se declanșează automat. – Din fr. déclencher.

DECLANȘÁ, declanșez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊ Refl. Aparat care se declanșează automat. – Din fr. déclencher.

DECLANȘÁ, declanșez, vb. I. Tranz. 1. A dezlănțui, a stîrni (o acțiune de mari proporții). Muncitorimea din lumea întreagă va declanșa revoluția. CAMIL PETRESCU, T. I 186. 2. (Cu privire la mecanisme, dispozitive) A provoca intrarea în funcțiune prin suprimarea unei zăvorîri. Dispozitivul automat a declanșat mecanismul de înregistrare.

declanșá (a ~) (de-clan-) vb., ind. prez. 3 declanșeáză, 1 pl. declanșắm; conj. prez. 3 declanșéze

declanșá vb. (sil. -clan-), ind. prez. 1 sg. declanșéz, 3 sg. și pl. declanșeáză, 1 pl. declanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. declanșéze; ger. declanșând

DECLANȘÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. dezlănțui. 3. v. izbucni.

A declanșa ≠ a inhiba, a anclanșa

DECLANȘÁ vb. I. tr. 1. A dezlănțui, a stârni, a provoca subit (o acțiune, o criză etc.). 2. A desface, a deschide, a pune în funcțiune (un dispozitiv, un mecanism etc.) prin suprimarea unei piedici. [< fr. déclencher].

DECLANȘÁ vb. I. tr. a pune în funcție un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare. II. tr., refl. a (se) dezlănțui, a (se) stârni. (< fr. déclencher)

A SE DECLANȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a se declara; a irupe; a izbucni. 2) (despre mecanisme sau dispozitive) A începe să funcționeze brusc, înlăturând o piedică. /<fr. déclencher

Intrare: declanșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) declanșa declanșare declanșat declanșând singular plural
declanșea declanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) declanșez (să) declanșez declanșam declanșai declanșasem
a II-a (tu) declanșezi (să) declanșezi declanșai declanșași declanșaseși
a III-a (el, ea) declanșea (să) declanșeze declanșa declanșă declanșase
plural I (noi) declanșăm (să) declanșăm declanșam declanșarăm declanșaserăm, declanșasem*
a II-a (voi) declanșați (să) declanșați declanșați declanșarăți declanșaserăți, declanșaseți*
a III-a (ei, ele) declanșea (să) declanșeze declanșau declanșa declanșaseră
Intrare: declanșare
declanșare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declanșare declanșarea
plural declanșări declanșările
genitiv-dativ singular declanșări declanșării
plural declanșări declanșărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)