8 definiții pentru decimație

decimáție2 sf [At: PROT. – POP., N. D. / V: ~iúne /Pl: ~ii / E: fr décimation] Strângere a decimei1 Si: (îvp) decimărit.

decimáție1 sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr décimation] 1-2 (Rar) Decimare (1-2).

DECIMÁȚIE, decimații, s. f. Decimare. – Din lat. decimatio, fr. décimation.

DECIMÁȚIE, decimații, s. f. Decimare. – Din lat. decimatio, fr. décimation.

decimáție (-ți-e) s. f., art. decimáția (-ți-a), g.-d. art. decimáției; pl. decimáții, art. decimáțiile (-ți-i-)

decimáție s. f. (sil. -ți-e), art. decimáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decimáției; pl. decimáții, art. decimáțiile (sil. -ți-i-)

DECIMÁȚIE s.f. (Ist.) Decimare. [Gen. -iei, var. decimațiune s.f. / cf. lat. decimatio, fr. décimation].

DECIMÁȚIE s. f. decimare. (< fr. décimation, lat. decimatio)

Intrare: decimație
decimație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decimație decimația
plural decimații decimațiile
genitiv-dativ singular decimații decimației
plural decimații decimațiilor
vocativ singular
plural