10 definiții pentru decimație decimațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECIMÁȚIE, decimații, s. f. Decimare. – Din lat. decimatio, fr. décimation.

DECIMÁȚIE, decimații, s. f. Decimare. – Din lat. decimatio, fr. décimation.

decimație1 sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr décimation] 1-2 (Rar) Decimare (1-2).

decimație2 sf [At: PROT. – POP., N. D. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr décimation] Strângere a decimei1 Si: (îvp) decimărit.

DECIMÁȚIE s.f. (Ist.) Decimare. [Gen. -iei, var. decimațiune s.f. / cf. lat. decimatio, fr. décimation].

DECIMÁȚIE s. f. decimare. (< fr. décimation, lat. decimatio)

decimațiúne1 sf vz decimație1

decimațiúne2 sf vz decimație2

DECIMAȚIÚNE s.f. v. decimație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decimáție (-ți-e) s. f., art. decimáția (-ți-a), g.-d. art. decimáției; pl. decimáții, art. decimáțiile (-ți-i-)

decimáție s. f. (sil. -ți-e), art. decimáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decimáției; pl. decimáții, art. decimáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: decimație
decimație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decimație
  • decimația
plural
  • decimații
  • decimațiile
genitiv-dativ singular
  • decimații
  • decimației
plural
  • decimații
  • decimațiilor
vocativ singular
plural
decimațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decimațiune
  • decimațiunea
plural
  • decimațiuni
  • decimațiunile
genitiv-dativ singular
  • decimațiuni
  • decimațiunii
plural
  • decimațiuni
  • decimațiunilor
vocativ singular
plural

decimație decimațiune

etimologie: