16 definiții pentru deces

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECES, decese, s. n. Încetare din viață, moarte a unei persoane. [Pl. și: (rar) decesuri] – Din fr. décès, lat. decessus.

DECES, decese, s. n. Încetare din viață, moarte a unei persoane. [Pl. și: (rar) decesuri] – Din fr. décès, lat. decessus.

deces sn [At: LM / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr décès, lat decessus] 1 Încetare a vieții Si: moarte. 2 (Îs) Act (sau certificat) de ~ Act oficial prin care medicul legist constată decesul (1) și cauza acestuia. 3 (Îas) Document oficial redactat de Oficiul stării civile, prin care se înregistrează decesul (1).

DECES, decesuri, s. n. Încetare din viață, moarte (naturală) a unei persoane; răposare. Caz de deces.

DECES s.n. Moarte (naturală) a unui om. [Pl. -se, -suri. / < fr. décès, cf. it. decesso, lat. decessus].

DECES s. n. moarte a unui om. (< fr. décès, lat. decessus)

DECES ~e n. Încetare din viață (a unui om); moarte (naturală). Caz de ~. /<fr. déces, lat. decessus

deces n. moartea naturală a unei persoane.

*decés n., pl. e (lat. de-cessus, d. decére, a deceda. V. a-, ex-, pro- și succes). Moarte (a omuluĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deces s.n., pl. decese / decesuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECES s. decedare, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. si pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se îmbolnăvi de deces expr. (glum.) a muri.

Intrare: deces
deces1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deces
  • decesul
  • decesu‑
plural
  • decese
  • decesele
genitiv-dativ singular
  • deces
  • decesului
plural
  • decese
  • deceselor
vocativ singular
plural
deces2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deces
  • decesul
  • decesu‑
plural
  • decesuri
  • decesurile
genitiv-dativ singular
  • deces
  • decesului
plural
  • decesuri
  • decesurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deces, decesesubstantiv neutru

  • 1. Încetare din viață, moarte a unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Caz de deces. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.