2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECEREBRÁRE s. f. Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiilor diferitelor părți ale creierului. – Cf. fr. décérébration.

decerebrare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: decerebrare] (Med) Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale creierului.

DECEREBRÁRE s. f. Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale creierului. – Cf. fr. décérébration.

DECEREBRÁRE s.f. Acțiunea de a decerebra și rezultatul ei. [< decerebra].

decerebra vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr décérébrer] (Med) A îndepărta experimental emisferele cerebrale ale unor animale, în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale creierului.

DECEREBRÁ vb. I. tr. A îndepărta emisferele cerebrale la animale în scopul studierii activității sistemului nervos central. [< fr. décérébrer].

DECEREBRÁ vb. tr. a îndepărta emisferele cerebrale la animale în scopul studierii activității sistemului nervos central. (< fr. décérébrer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decerebráre (-re-bra-) s. f., g.-d. art. decerebrắrii

decerebráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. decerebrării; pl. decerebrări

decerebrá vb., ind. prez.1 sg. decerebréz, 3 sg. și pl. decerebreáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECEREBRÁRE (după fr. décérébration; {s} des- + lat. cerebrum „creier”) s. f. 1. Îndepărtare a emisferelor cerebrale, practicată experimental pe animale, în cadrul studiilor asupra funcțiunilor diferitelor părți ale creierului. 2. (MED.) Stare (de obicei ireversibilă) caracterizată prin rigiditate musculară spontană sau declanșată de stimuli dureroși, prezentă la bolnavii în comă.

Intrare: decerebrare
decerebrare substantiv feminin
  • silabație: de-ce-re-bra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decerebrare
  • decerebrarea
plural
  • decerebrări
  • decerebrările
genitiv-dativ singular
  • decerebrări
  • decerebrării
plural
  • decerebrări
  • decerebrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decerebra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decerebra
  • decerebrare
  • decerebrat
  • decerebratu‑
  • decerebrând
  • decerebrându‑
singular plural
  • decerebrea
  • decerebrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decerebrez
(să)
  • decerebrez
  • decerebram
  • decerebrai
  • decerebrasem
a II-a (tu)
  • decerebrezi
(să)
  • decerebrezi
  • decerebrai
  • decerebrași
  • decerebraseși
a III-a (el, ea)
  • decerebrea
(să)
  • decerebreze
  • decerebra
  • decerebră
  • decerebrase
plural I (noi)
  • decerebrăm
(să)
  • decerebrăm
  • decerebram
  • decerebrarăm
  • decerebraserăm
  • decerebrasem
a II-a (voi)
  • decerebrați
(să)
  • decerebrați
  • decerebrați
  • decerebrarăți
  • decerebraserăți
  • decerebraseți
a III-a (ei, ele)
  • decerebrea
(să)
  • decerebreze
  • decerebrau
  • decerebra
  • decerebraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decerebrare

  • 1. Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiilor diferitelor părți ale creierului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: