2 intrări

14 definiții

decedát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deceda] Decedare.

decedát2, -ă a [At: LUC. II, 231 / Pl: ~áți, ~e / E: deceda] Care a încetat din viață Si: defunct, mort, răposat.

DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Mort, răposat. – V. deceda.

DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Mort, răposat. – V. deceda.

DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Eufemistic) Mort, răposat, defunct. Vestindu-se acolo că sînt dispărut și decedat... o rudă a luat moștenirea. SADOVEANU, P. M. 125. ◊ (Substantivat) Fiul decedatului.

decedát s. m., adj. m., pl. decedáți; f. sg. decedátă, pl. decedáte

DECEDÁT adj., s. v. mort.

DECEDÁT, -Ă adj. (adesea s.) Mort, răposat. [Cf. fr. décédé].

DECEDÁT, -Ă adj., s. m. f. mort. (< fr. décédé)

DECEDÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a încetat din viață; mort; răposat; defunct. /v. a deceda

*decedát, -ă adj. și s. (fr. décédé). Mort, defunct, răposat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECEDÁT adj., s. defunct, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzát, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdút, (înv. și pop.) pierít, (înv.) pristăvít, săvîrșít. (~ era un om matur.)

Intrare: decedată
decedată substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deceda decedata
plural decedate decedatele
genitiv-dativ singular decedate decedatei
plural decedate decedatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decedat (adj.)
decedat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decedat decedatul deceda decedata
plural decedați decedații decedate decedatele
genitiv-dativ singular decedat decedatului decedate decedatei
plural decedați decedaților decedate decedatelor
vocativ singular
plural