10 definiții pentru decanta

decantá vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr décanter] 1 (C. i. lichide) A purifica prin scurgere în alt vas, după sedimentarea particulelor pe fundul vasului. 2 (Fig) A lămuri.

DECANTÁ, decantez, vb. I. Tranz. A limpezi un lichid tulbure, în care se află particule solide în suspensie, scurgând lichidul limpezit după sedimentarea particulelor pe fundul vasului. ♦ A curăța de impurități, a înlătura murdăria. ♦ Fig. A limpezi, a clarifica, a lămuri. – Din fr. décanter.

DECANTÁ, decantez, vb. I. Tranz. A limpezi un lichid tulbure, în care se află particule solide în suspensie, scurgând lichidul limpezit după sedimentarea particulelor pe fundul vasului. ♦ A curăța de impurități, a înlătura murdăria. ♦ Fig. A limpezi, a clarifica, a lămuri. – Din fr. décanter.

DECANTÁ, decantez, vb. I. Tranz. (Chim., Tehn.) A limpezi un lichid tulbure, în care se află părticele solide în suspensie, scurgînd lichidul limpezit după ce părticelele s-au așezat pe fundul vasului.

decantá (a ~) (a limpezi) vb., ind. prez. 3 decanteáză

decantá vb., ind. prez. 1 sg. decantéz, 3 sg. și pl. decanteáză

DECANTÁ vb. I. tr. A limpezi un lichid care conține părticele solide în suspensie prin scurgerea acestuia după depunerea lor. ♦ (Fig.) A limpezi, a clarifica, a lămuri. [< fr. décanter].

DECANTÁ vb. tr. 1. a limpezi un lichid care conține particule solide în suspensie prin îndepărtarea acestuia după depunerea lor. 2. (fig.) a limpezi, a clarifica. (< fr. décanter)

A DECANTÁ ~éz tranz. 1) (lichide) A separa de impurități prin scurgere (după sedimentare). 2) fig. (lucruri, idei etc.) A face înțeles (după anumite reflecții); a clarifica; a limpezi; a lămuri; a elucida. /<fr. décanter

*decantéz v. tr. (fr. décanter, din latina alchimiștilor decanthare, d. canthus, vgr. kanthós [cuv. african orĭ sp.], coada ochĭuluĭ, obadă, gît de garafă). Chim. Transvazez un lichid limpezit lăsînd drojdia.

Intrare: decanta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decanta decantare decantat decantând singular plural
decantea decantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decantez (să) decantez decantam decantai decantasem
a II-a (tu) decantezi (să) decantezi decantai decantași decantaseși
a III-a (el, ea) decantea (să) decanteze decanta decantă decantase
plural I (noi) decantăm (să) decantăm decantam decantarăm decantaserăm, decantasem*
a II-a (voi) decantați (să) decantați decantați decantarăți decantaserăți, decantaseți*
a III-a (ei, ele) decantea (să) decanteze decantau decanta decantaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)