2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

DECALIBRAT, -Ă, decalibrați, -te, adj. (Despre țeava armelor de foc) Lărgit în urma uzurii sau a unui accident de tragere. – V. decalibra.

DECALIBRAT, -Ă, decalibrați, -te, adj. (Despre țeava armelor de foc) Lărgit în urma uzurii sau a unui accident de tragere. – V. decalibra.

decalibrat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decalibra] Decalibrare.

decalibrat2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: decalibra] (D. țevile armelor de foc) Deformat în urma uzurii sau a unui accident de tragere.

DECALIBRA, pers. 3 decalibrează, vb. I. Refl. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. – Pref. de- + calibru.

decalibra vtr [At: MDENC / Pzi: 3 ~rea / E: des- + calibra] 1-2 A(-și) mări sau micșora calibrul Si: a (se) deforma, a (se) lărgi. corectat(ă)

DECALIBRA, pers. 3 decalibrează, vb. I. Refl. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. – Des-1 + calibru.

DECALIBRA vb. I. tr., refl. A (se) toci ghinturile din interiorul țevii unei arme de foc, a(-și) deforma calibrul (unei arme de foc). [< de- + calibra].

DECALIBRA vb. tr., refl. (despre o armă de foc) a-și deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul țevii. (< de1- + calibra)

A SE DECALIBRA pers. 3 se ~ea intranz. (despre țeava armelor de foc) A-și deforma calibrul lărgindu-se (din cauza uzurii sau a unui accident). /des- + calibru

Ortografice DOOM

decalibra (a ~) (desp. -li-bra) vb., ind. prez. 1 sg. decalibrez, 3 decalibrea; conj. prez. 1 sg. să decalibrez, 3 să decalibreze

decalibra (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 decalibrea

decalibra vb. (sil. -bra), ind. prez. 3 sg. și pl. decalibrează; conj. prez. 3 sg. și pl. decalibreze

Intrare: decalibrat
decalibrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decalibrat
  • decalibratul
  • decalibratu‑
  • decalibra
  • decalibrata
plural
  • decalibrați
  • decalibrații
  • decalibrate
  • decalibratele
genitiv-dativ singular
  • decalibrat
  • decalibratului
  • decalibrate
  • decalibratei
plural
  • decalibrați
  • decalibraților
  • decalibrate
  • decalibratelor
vocativ singular
plural
Intrare: decalibra
  • silabație: -li-bra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalibra
  • decalibrare
  • decalibrat
  • decalibratu‑
  • decalibrând
  • decalibrându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • decalibrea
(să)
  • decalibreze
  • decalibra
  • decalibră
  • decalibrase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • decalibrea
(să)
  • decalibreze
  • decalibrau
  • decalibra
  • decalibraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decalibrat, decalibraadjectiv

  • 1. (Despre țeava armelor de foc) Lărgit în urma uzurii sau a unui accident de tragere. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi decalibra DEX '98 DEX '09

decalibraverb

  • 1. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • de- + calibru. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.