2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECALIBRÁRE, decalibrări, s. f. Acțiunea de a se decalibra și rezultatul ei. – V. decalibra.

DECALIBRÁRE, decalibrări, s. f. Acțiunea de a se decalibra și rezultatul ei. – V. decalibra.

decalibrare sf [At: MDENC / Pl: ~rări / E: decalibra] Modificare a calibrului Si: decalibrat1.

DECALIBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decalibra și rezultatul ei. [< decalibra].

DECALIBRÁ, pers. 3 decalibrează, vb. I. Refl. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. – Pref. de- + calibru.

decalibra vtr [At: MDENC / Pzi: 3 ~rea / E: des- + calibra] 1-2 A(-și) mări sau micșora calibrul Si: a (se) deforma, a (se) lărgi. corectată

DECALIBRÁ, pers. 3 decalibrează, vb. I. Refl. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. – Des-1 + calibru.

DECALIBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) toci ghinturile din interiorul țevii unei arme de foc, a(-și) deforma calibrul (unei arme de foc). [< de- + calibra].

DECALIBRÁ vb. tr., refl. (despre o armă de foc) a-și deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul țevii. (< de1- + calibra)

A SE DECALIBRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țeava armelor de foc) A-și deforma calibrul lărgindu-se (din cauza uzurii sau a unui accident). /des- + calibru


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decalibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. decalibrắrii; pl. decalibrắri

decalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 decalibreáză

decalibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 3 sg. și pl. decalibreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decalibréze

Intrare: decalibrare
decalibrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decalibrare
  • decalibrarea
plural
  • decalibrări
  • decalibrările
genitiv-dativ singular
  • decalibrări
  • decalibrării
plural
  • decalibrări
  • decalibrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decalibra
  • silabație: -li-bra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalibra
  • decalibrare
  • decalibrat
  • decalibratu‑
  • decalibrând
  • decalibrându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • decalibrea
(să)
  • decalibreze
  • decalibra
  • decalibră
  • decalibrase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • decalibrea
(să)
  • decalibreze
  • decalibrau
  • decalibra
  • decalibraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decalibrare

  • 1. Acțiunea de a se decalibra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi decalibra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decalibra

  • 1. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Prefix de- + calibru.
    surse: DEX '09 DN