2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

debutare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: debuta] 1 Începere a unei acțiuni Si: (rar) debutat (1). 2 Începere a unei cariere Si: (rar) debutat (2). 3 Publicare a unei prime lucrări a unui autor Si: (rar) debutat (3).

DEBUTÁRE s.f. Acțiunea de a debuta; debut. [< debuta].

DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.

DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.

debutá [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / Pzi: ~téz / E: fr débuter] 1 A începe o acțiune. 2 A începe o carieră artistică sau literară. 3 (D. un autor) A publica prima lucrare.

DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc; (despre un autor) a publica prima lucrare. În cariera lui de avocat debutase cu un talent, cu o putere de argumentare și cu o bogăție de cunoștințe care-i făcură loc de la început printre cei mai distinși avocați ai capitalei. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Noul ambasador al Angliei debutase în cariera diplomatică în anul 1807 ca secretar de ambasadă la Constantinopole. GHICA, S. 131. [Alexandru Donici] debutînd prin «Căruța poștei»... traduse apoi «Țiganii» de Pușkin. NEGRUZZI, S. I 333.

DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].

DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)

debutá vb. I A ajuta pe cineva să-și facă debutul, să-și înceapă cariera ◊ „Toposurile culturale devin stereotipii de conținut egalizate la majoritatea poeților debutați în fosta colecție «Luceafărul».” Luc. 4 II 84 p. 8. ◊ „Breban a refuzat să o debuteze pe Gabriela Adameșteanu.” ◊ „22” 3/93 p. 15 (din fr. débuter)

A DEBUTÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane) A-și face debutul. 2) (despre acțiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter

debutà v. a începe, a face începutul într’o profesiune sau carieră.

*debutéz v. intr. (fr. débuter, d. but, scop). Îmĭ încep cariera: a debutat ca prefect.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debutá (a ~) vb., ind. prez. 3 debuteáză

debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz, 3 sg. și pl. debuteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBUTÁ vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)

DEBUTA vb. 1. a începe. (Acțiunea ~ prost.) 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

debuta, debutez v. i. (pub.) a începe

Intrare: debutare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debutare
  • debutarea
plural
  • debutări
  • debutările
genitiv-dativ singular
  • debutări
  • debutării
plural
  • debutări
  • debutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: debuta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debuta
  • debutare
  • debutat
  • debutatu‑
  • debutând
  • debutându‑
singular plural
  • debutea
  • debutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debutez
(să)
  • debutez
  • debutam
  • debutai
  • debutasem
a II-a (tu)
  • debutezi
(să)
  • debutezi
  • debutai
  • debutași
  • debutaseși
a III-a (el, ea)
  • debutea
(să)
  • debuteze
  • debuta
  • debută
  • debutase
plural I (noi)
  • debutăm
(să)
  • debutăm
  • debutam
  • debutarăm
  • debutaserăm
  • debutasem
a II-a (voi)
  • debutați
(să)
  • debutați
  • debutați
  • debutarăți
  • debutaserăți
  • debutaseți
a III-a (ei, ele)
  • debutea
(să)
  • debuteze
  • debutau
  • debuta
  • debutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debutare

  • 1. Acțiunea de a debuta.
    surse: DN sinonime: debut

etimologie:

  • debuta
    surse: DN

debuta

  • 1. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: începe attach_file 3 exemple
    exemple
    • În cariera lui de avocat debutase cu un talent, cu o putere de argumentare și cu o bogăție de cunoștințe care-i făcură loc de la început printre cei mai distinși avocați ai capitalei. VLAHUȚĂ, O. A. 469.
      surse: DLRLC
    • Noul ambasador al Angliei debutase în cariera diplomatică în anul 1807 ca secretar de ambasadă la Constantinopole. GHICA, S. 131.
      surse: DLRLC
    • [Alexandru Donici] debutînd prin «Căruța poștei»... traduse apoi «Țiganii» de Pușkin. NEGRUZZI, S. I 333.
      surse: DLRLC

etimologie: