15 definiții pentru debuta

debutá [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / Pzi: ~téz / E: fr débuter] 1 A începe o acțiune. 2 A începe o carieră artistică sau literară. 3 (D. un autor) A publica prima lucrare.

DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.

DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.

DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc; (despre un autor) a publica prima lucrare. În cariera lui de avocat debutase cu un talent, cu o putere de argumentare și cu o bogăție de cunoștințe care-i făcură loc de la început printre cei mai distinși avocați ai capitalei. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Noul ambasador al Angliei debutase în cariera diplomatică în anul 1807 ca secretar de ambasadă la Constantinopole. GHICA, S. 131. [Alexandru Donici] debutînd prin «Căruța poștei»... traduse apoi «Țiganii» de Pușkin. NEGRUZZI, S. I 333.

debutá (a ~) vb., ind. prez. 3 debuteáză

debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz, 3 sg. și pl. debuteáză

DEBUTÁ vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)

DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].

DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)

A DEBUTÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane) A-și face debutul. 2) (despre acțiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter

debutà v. a începe, a face începutul într’o profesiune sau carieră.

*debutéz v. intr. (fr. débuter, d. but, scop). Îmĭ încep cariera: a debutat ca prefect.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEBUTÁ vb. 1. a începe. (Acțiunea ~ prost.) 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)

debutá vb. I A ajuta pe cineva să-și facă debutul, să-și înceapă cariera ◊ „Toposurile culturale devin stereotipii de conținut egalizate la majoritatea poeților debutați în fosta colecție «Luceafărul».” Luc. 4 II 84 p. 8. ◊ „Breban a refuzat să o debuteze pe Gabriela Adameșteanu.” ◊ „22” 3/93 p. 15 (din fr. débuter)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

debuta, debutez v. i. (pub.) a începe

Intrare: debuta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debuta debutare debutat debutând singular plural
debutea debutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debutez (să) debutez debutam debutai debutasem
a II-a (tu) debutezi (să) debutezi debutai debutași debutaseși
a III-a (el, ea) debutea (să) debuteze debuta debută debutase
plural I (noi) debutăm (să) debutăm debutam debutarăm debutaserăm, debutasem*
a II-a (voi) debutați (să) debutați debutați debutarăți debutaserăți, debutaseți*
a III-a (ei, ele) debutea (să) debuteze debutau debuta debutaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)