2 intrări

19 definiții

debusolát2, -ă a [At: DN3 / Pl: ~áți, ~e / E: debusola] (Liv) Dezorientat2.

debusolát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: debusola] (Liv) Dezorientare.

DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.

DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.

debusolát adj. m., pl. debusoláți; f. debusolátă, pl. debusoláte

debusolát adj. m., pl. debusoláți; f. sg. debusolátă, pl. debusoláte

DEBUSOLÁT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.

DEBUSOLÁT, -Ă adj. (Liv.) Dezorientat. [Et. incertă].

DEBUSOLÁT, -Ă adj. descumpănit, dezorientat. (< fr. déboussolé)

debusolá vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr déboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.

DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) dezorienta. – Din fr. déboussoler.

DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.

*debusolá (a ~) vb., ind. prez. 3 debusoleáză

debusolá vb., ind. prez.1 sg. debusoléz, 3 sg. și pl. debusoleáză

DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.

DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)

A SE DEBUSOLÁ mă ~éz intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler

A DEBUSOLÁ ~éz tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

debusolát, -ă adj. (livr.) Dezorientat ◊ „Mulți din cei pe care «societatea de consum» îi aruncă în brațele mizeriei și disperării, mulți din cei debusolați, tineri și vârstnici lipsiți de orice perspectivă în viață, ființe omenești ajunse pe treapta cea mai de jos a decăderii fizice și psihice, narcotici, alcoolici, își găsesc refugiul pe Bowery [...]” Sc. 22 V 77 p. 6. ◊ „Mai sunt, într-adevăr, și debusolați ai timpului liber, tineri pe care orice inițiativă sau perspectivă îi găsește nepregătiți.” I.B. 21 XII 79 p. 1; v. și Sc. 16 XI 79 p. 4 (din fr. déboussolé; PR 1961; DN3)

Intrare: debusola
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debusola debusolare debusolat debusolând singular plural
debusolea debusolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debusolez (să) debusolez debusolam debusolai debusolasem
a II-a (tu) debusolezi (să) debusolezi debusolai debusolași debusolaseși
a III-a (el, ea) debusolea (să) debusoleze debusola debusolă debusolase
plural I (noi) debusolăm (să) debusolăm debusolam debusolarăm debusolaserăm, debusolasem*
a II-a (voi) debusolați (să) debusolați debusolați debusolarăți debusolaserăți, debusolaseți*
a III-a (ei, ele) debusolea (să) debusoleze debusolau debusola debusolaseră
Intrare: debusolat
debusolat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debusolat debusolatul debusola debusolata
plural debusolați debusolații debusolate debusolatele
genitiv-dativ singular debusolat debusolatului debusolate debusolatei
plural debusolați debusolaților debusolate debusolatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)