2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.

DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.

debusolat2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: debusola] (Liv) Dezorientat2.

debusolat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: debusola] (Liv) Dezorientare.

DEBUSOLÁT, -Ă adj. (Liv.) Dezorientat. [Et. incertă].

DEBUSOLÁT, -Ă adj. descumpănit, dezorientat. (< fr. déboussolé)

debusolát, -ă adj. (livr.) Dezorientat ◊ „Mulți din cei pe care «societatea de consum» îi aruncă în brațele mizeriei și disperării, mulți din cei debusolați, tineri și vârstnici lipsiți de orice perspectivă în viață, ființe omenești ajunse pe treapta cea mai de jos a decăderii fizice și psihice, narcotici, alcoolici, își găsesc refugiul pe Bowery [...]” Sc. 22 V 77 p. 6. ◊ „Mai sunt, într-adevăr, și debusolați ai timpului liber, tineri pe care orice inițiativă sau perspectivă îi găsește nepregătiți.” I.B. 21 XII 79 p. 1; v. și Sc. 16 XI 79 p. 4 (din fr. déboussolé; PR 1961; DN3)

DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) dezorienta. – Din fr. déboussoler.

debusola vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr déboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.

DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.

DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)

A DEBUSOLÁ ~éz tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler

A SE DEBUSOLÁ mă ~éz intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debusolát adj. m., pl. debusoláți; f. debusolátă, pl. debusoláte

debusolát adj. m., pl. debusoláți; f. sg. debusolátă, pl. debusoláte

*debusolá (a ~) vb., ind. prez. 3 debusoleáză

debusolá vb., ind. prez.1 sg. debusoléz, 3 sg. și pl. debusoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBUSOLÁT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.

DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.

Intrare: debusolat
debusolat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debusolat
  • debusolatul
  • debusolatu‑
  • debusola
  • debusolata
plural
  • debusolați
  • debusolații
  • debusolate
  • debusolatele
genitiv-dativ singular
  • debusolat
  • debusolatului
  • debusolate
  • debusolatei
plural
  • debusolați
  • debusolaților
  • debusolate
  • debusolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: debusola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debusola
  • debusolare
  • debusolat
  • debusolatu‑
  • debusolând
  • debusolându‑
singular plural
  • debusolea
  • debusolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debusolez
(să)
  • debusolez
  • debusolam
  • debusolai
  • debusolasem
a II-a (tu)
  • debusolezi
(să)
  • debusolezi
  • debusolai
  • debusolași
  • debusolaseși
a III-a (el, ea)
  • debusolea
(să)
  • debusoleze
  • debusola
  • debusolă
  • debusolase
plural I (noi)
  • debusolăm
(să)
  • debusolăm
  • debusolam
  • debusolarăm
  • debusolaserăm
  • debusolasem
a II-a (voi)
  • debusolați
(să)
  • debusolați
  • debusolați
  • debusolarăți
  • debusolaserăți
  • debusolaseți
a III-a (ei, ele)
  • debusolea
(să)
  • debusoleze
  • debusolau
  • debusola
  • debusolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debusolat

etimologie:

  • vezi debusola
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

debusola

  • 1. A (se) dezorienta.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: dezorienta

etimologie: