10 definiții pentru debusolat
Explicative DEX
DEBUSOLAT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.
DEBUSOLAT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
debusolat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: debusola] (Liv) Dezorientare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
debusolat2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: debusola] (Liv) Dezorientat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBUSOLAT, -Ă adj. (Liv.) Dezorientat. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBUSOLAT, -Ă adj. descumpănit, dezorientat. (< fr. déboussolé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debusolat, -ă adj. (livr.) Dezorientat ◊ „Mulți din cei pe care «societatea de consum» îi aruncă în brațele mizeriei și disperării, mulți din cei debusolați, tineri și vârstnici lipsiți de orice perspectivă în viață, ființe omenești ajunse pe treapta cea mai de jos a decăderii fizice și psihice, narcotici, alcoolici, își găsesc refugiul pe Bowery [...]” Sc. 22 V 77 p. 6. ◊ „Mai sunt, într-adevăr, și debusolați ai timpului liber, tineri pe care orice inițiativă sau perspectivă îi găsește nepregătiți.” I.B. 21 XII 79 p. 1; v. și Sc. 16 XI 79 p. 4 (din fr. déboussolé; PR 1961; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
debusolat adj. m., pl. debusolați; f. debusolată, pl. debusolate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
debusolat adj. m., pl. debusolați; f. debusolată, pl. debusolate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debusolat adj. m., pl. debusolați; f. sg. debusolată, pl. debusolate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DEBUSOLAT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
debusolat, debusolatăadjectiv
- 1. Descumpănit, dezorientat. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 DCR2sinonime: descumpănit dezorientat
- Mulți din cei pe care «societatea de consum» îi aruncă în brațele mizeriei și disperării, mulți din cei debusolați, tineri și vârstnici lipsiți de orice perspectivă în viață, ființe omenești ajunse pe treapta cea mai de jos a decăderii fizice și psihice, narcotici, alcoolici, își găsesc refugiul pe Bowery [...] Sc. 22 V 77 p. 6. DCR2
- Mai sunt, într-adevăr, și debusolați ai timpului liber, tineri pe care orice inițiativă sau perspectivă îi găsește nepregătiți. I.B. 21 XII 79 p. 1; v. și Sc. 16 XI 79 p. 4. DCR2
-
etimologie:
- debusola DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.