2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

debreiat2, ~ă a [At: SOARE, MAȘ. 167 / Pl: ~ați, ~e / E: debreia] Care este decupat de la un ambreiaj.

debreiat1 sn [At: MDA ms, 55 / Pl: ~uri / E: debreia] Debreiere.

DEBREIÁ, debreiez, vb. I. Tranz. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj. – Din fr. débrayer.

DEBREIÁ, debreiez, vb. I. Tranz. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj. – Din fr. débrayer.

debreia vt [At: DL / Pzi: ~iez / E: fr débrayer] A suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj.

DEBREIÁ, debreiez, vb. I. Intranz. (Tehn.; în opoziție cu ambreia) A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj.

DEBREIÁ vb. I. tr. A suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. [Pron. -bre-ia, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. débrayer].

DEBREIÁ vb. intr. a suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. (< fr. débrayer)

A DEBREIÁ ~iéz tranz. tehn. (legătura dintre motor și roți) A întrerupe prin scoaterea ambreiajului. [Sil. -bre-ia] /<fr. débrayer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debreiá (a ~) (a desface legătura făcută prin ambreiaj) (de-bre-) vb., ind. prez. 3 debreiáză, 1 pl. debreiém; conj. prez. 3 să debreiéze; ger. debreínd

debreiá vb. (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. debreiéz, 3 sg. și pl. debreiáză, 1 pl. debreiém; conj. prez. 3 sg. și pl. debreiéze; ger. debreínd

debreia (ind. prez. 3 sg. și pl. debreiază, 1 pl. debreiem)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEBREIÁ (< fr.) vb. I tranz. A desface legătura dintre o piesă motoare și una antrenată. ♦ (La automobile) A desface legătura dintre doi arbori cuplați printr-un ambreiaj, permițând scoaterea din serviciu a arborelui antrenat, în timp de arborele motor funcționează; a apăsa pedala ambreiajului.

Intrare: debreiat
debreiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debreiat
  • debreiatul
  • debreiatu‑
  • debreia
  • debreiata
plural
  • debreiați
  • debreiații
  • debreiate
  • debreiatele
genitiv-dativ singular
  • debreiat
  • debreiatului
  • debreiate
  • debreiatei
plural
  • debreiați
  • debreiaților
  • debreiate
  • debreiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: debreia
  • silabație: de-bre-ia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debreia
  • debreiere
  • debreiat
  • debreiatu‑
  • debreind
  • debreindu‑
singular plural
  • debreia
  • debreiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debreiez
(să)
  • debreiez
  • debreiam
  • debreiai
  • debreiasem
a II-a (tu)
  • debreiezi
(să)
  • debreiezi
  • debreiai
  • debreiași
  • debreiaseși
a III-a (el, ea)
  • debreia
(să)
  • debreieze
  • debreia
  • debreie
  • debreiase
plural I (noi)
  • debreiem
(să)
  • debreiem
  • debreiam
  • debreiarăm
  • debreiaserăm
  • debreiasem
a II-a (voi)
  • debreiați
(să)
  • debreiați
  • debreiați
  • debreiarăți
  • debreiaserăți
  • debreiaseți
a III-a (ei, ele)
  • debreia
(să)
  • debreieze
  • debreiau
  • debreia
  • debreiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debreia

  • 1. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: ambreia

etimologie: