2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBORDÁRE, debordări, s. f. Acțiunea de a deborda.V. deborda.

DEBORDÁRE, debordări, s. f. Acțiunea de a deborda.V. deborda.

debordare sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 26 / E: deborda] 1 Răspândire a unor lichide peste marginile recipientelor care le conțin Si: debordat1 (1). 2 Trăire intensă a unor sentimente Si: debordat1 (2), exaltare.

DEBORDÁ, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgătoare, la pers. 3) A ieși din albie; a se revărsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe din afară; (despre vase) a nu mai cuprinde conținutul, a lăsa să curgă pe din afară; a fi prea plin. 2. Intranz. și tranz. A vomita. – Din fr. déborder.

debordá [At: ALECSANDRI, T. 282 / Pzi: ~déz / E: fr déborder] 1 vi (D. ape curgătoare, d. lichidele dintr-un recipient etc.) A depăși marginile, răspândindu-se în afara acestora Si: a se revărsa. 2 vi (D. recipiente) A nu mai putea păstra conținutul din cauza umplerii excesive. 3 vi (Fig; d. oameni) A trăi un sentiment cu intensitate. 4-5 vti A vomita.

DEBORDÁ, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgătoare, la pers. 3) A ieși din albie; a se revărsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafară; (despre vase) a nu mai cuprinde conținutul, a lăsa să curgă pe dinafară; a fi prea plin. 2. Intranz. și tranz. A vărsa, a vomita. – Din fr. déborder.

DEBORDÁ, debordez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. (Despre ape curgătoare) A trece peste maluri, a ieși din albie; a se revărsa; (despre lichide) a curge peste marginile unui vas prea plin, a da pe din afară; (despre vase) a nu mai cuprinde conținutul, a fi prea plin, a lăsa să curgă pe din afară. ◊ Tranz. fact. (Rar) Ascultam clocotul surd... ce învolbura apa în canal și o deborda înspumată și aburind peste marginile de ciment. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 44. 2. A vărsa, a vomita.

DEBORDÁ vb. I. intr. 1. A se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. 2. A vărsa, a vomita. [< fr. déborder].

DEBORDÁ vb. I. intr. a ieși din albie, a se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. II. intr., tr. a vomita. (< fr. déborder)

A DEBORDÁ ~éz 1. intranz. (despre ape curgătoare) A ieși din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a irupe. 2. tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a vărsa. /<fr. déborder

debordà v. 1. a trece peste marginile sale: fluviul debordă; 2. fig. a da năvală: inima mea debordă AL.

*debórd și -éz, a -á v. intr. (fr. déborder, d. bord, margine). Barb. Mă revărs: fluviu debordează. Vărs, borăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debordá (a ~) vb., ind. prez. 3 debordeáză

debordá vb., ind. prez. 1 sg. debordéz, 3 sg. și pl. debordeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBORDARE s. (MED.) vărsare, vomare, vomă, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît.

DEBORDÁ vb. 1. v. revărsa. 2. v. vomita.

DEBORDA vb. 1. a se revărsa, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari și au ~. ) 2. (MED.) a vărsa, a voma, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)

Intrare: debordare
debordare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debordare
  • debordarea
plural
  • debordări
  • debordările
genitiv-dativ singular
  • debordări
  • debordării
plural
  • debordări
  • debordărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deborda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deborda
  • debordare
  • debordat
  • debordatu‑
  • debordând
  • debordându‑
singular plural
  • debordea
  • debordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debordez
(să)
  • debordez
  • debordam
  • debordai
  • debordasem
a II-a (tu)
  • debordezi
(să)
  • debordezi
  • debordai
  • debordași
  • debordaseși
a III-a (el, ea)
  • debordea
(să)
  • debordeze
  • deborda
  • debordă
  • debordase
plural I (noi)
  • debordăm
(să)
  • debordăm
  • debordam
  • debordarăm
  • debordaserăm
  • debordasem
a II-a (voi)
  • debordați
(să)
  • debordați
  • debordați
  • debordarăți
  • debordaserăți
  • debordaseți
a III-a (ei, ele)
  • debordea
(să)
  • debordeze
  • debordau
  • deborda
  • debordaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debordare

  • 1. Acțiunea de a deborda.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vomitare

etimologie:

  • vezi deborda
    surse: DEX '98 DEX '09

deborda

etimologie: