DEBORDA, debordez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. (Despre ape curgătoare) A trece peste maluri, a ieși din albie; a se revărsa; (despre lichide) a curge peste marginile unui vas prea plin, a da pe din afară; (despre vase) a nu mai cuprinde conținutul, a fi prea plin, a lăsa să curgă pe din afară. ◊ Tranz. fact. (Rar) Ascultam clocotul surd... ce învolbura apa în canal și o deborda înspumată și aburind peste marginile de ciment. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 44. 2. A vărsa, a vomita.