3 definiții pentru debonar

debonár adj. m., pl. debonári; f. sg. debonáră, pl. debonáre

DEBONÁR, -Ă adj. (Franțuzism) Blajin, indulgent, foarte slab. [< fr. débonnaire].

DEBONÁR, -Ă adj. blajin, indulgent, foarte slab; incapabil de fapte rele. (< fr. débonnaire)

Intrare: debonar
debonar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debonar
  • debonarul
  • debonaru‑
  • debona
  • debonara
plural
  • debonari
  • debonarii
  • debonare
  • debonarele
genitiv-dativ singular
  • debonar
  • debonarului
  • debonare
  • debonarei
plural
  • debonari
  • debonarilor
  • debonare
  • debonarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)