17 definiții pentru devlă
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEVLĂ, devle, s. f. (Fam.) Țeasta capului; căpățână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). – Cf. bg., sb. debel.
devlă2 sf [At: BL II, 149 / Pl: ~le / E: rrm devel] (Arg) Dumnezeu al rromilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
devlă1 sf [At: I. GOLESCU, ap. DLR ms / V: (îrg) debla, (reg) diblă / Pl: ~le / E: cf bg дебел, srb debel] 1 (Îrg) Cap de porc (sau de alt animal). 2 (Îrg; pex) Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou Si: (pop) vasilcă. 3 (Reg) Porc urât și slab. 4 (Înv; fam; irn) Cap de om. 5 (Fam; pex) Minte. 6 (Olt) Moarte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEVLĂ, devle, s. f. (Fam.) Țeasta capului; căpățână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DEVLĂ, devle, s. f. (Familiar) Țeasta capului, căpățînă; p. ext. cap. Acest Pic de [la] Mirandole, care la o vîrstă așa de crudă a strîns în devla lui atîta învățătură... VLAHUȚĂ, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
devlă (deblă) f. 1. căpățână de porc; 2. fam. căpățână, bostan: are cap, nu devlă. [Slav. DEBLO, butuc: la figurat].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dévlă f., pl. e (bg. dĕlva, chĭup. Cp. cu țeastă). Iron. Cap (maĭ ales de om prost).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
debla sf vz devlă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deblă sf vz devlă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diblă2 sf vz devlă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
devlă (fam.) (desp. de-vlă) s. f., g.-d. art. devlei; pl. devle
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
devlă (fam.) (de-vlă) s. f., g.-d. art. devlei; pl. devle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
devlă s. f. (sil. -vlă), g.-d. art. devlei; pl. devle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEVLĂ s. v. cap, căpățână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
devlă s. v. CAP. CĂPĂȚÎNĂ. CRANIU. CUTIE CRANIANĂ. HÎRCĂ. SCĂFÎRLIE. TIGVĂ. ȚEASTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
devlă (devle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică” (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. „bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi” (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo „lemn”; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla „Dumnezeu”; ipoteză greu de susținut.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
devlă, devle s. f. cap, țeastă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-vlă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
devlă, devlesubstantiv feminin
-
- 1.1. Cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cap
- Acest Pic de [la] Mirandole, care la o vîrstă așa de crudă a strîns în devla lui atîta învățătură... VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- debel DEX '09
- DEX '98