9 definiții pentru debara

debará sf [At: SEBASTIAN, T. 256 / V: ~s / Pl: ~le / E: fr débarras] Încăpere mică unde sunt depozitate lucrurile care se folosesc mai rar.

DEBARÁ, debarale, s. f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din fr. débarras.

DEBARÁ, debarale, s. f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din fr. débarras.

DEBARÁ s. f. (Franțuzism) Încăpere, într-o locuință, folosită pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar. Dintr-o debara cu pachete de sumane afumate... i-a fost adus și pachetul lui cu haine civile. CAMILAR, N. II 375. [Cealaltă ușă] duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu, debara). SEBASTIAN, T. 256. – Scris și: (după franțuzește) debaras.

debará s. f., art. debaráua, g.-d. art. debarálei; pl. debarále, art. debarálele

DEBARÁ s.f. Încăpere, loc unde se țin lucruri folosite rar, vechituri etc. [Pl. -ale. / < fr. débarras].

DEBARÁ s. f. încăpere unde se țin lucruri folosite rar. (< fr. débarras)

DEBARÁ ~le f. Încăpere accesorie într-o locuință în care sunt păstrate obiecte (folosite mai rar). [Art. debaraua; G.-D. debaralei] /<fr. débarras


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

debará s. f., art. debaráua, g.-d. art. debarálei; pl. debarále

Intrare: debara
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debara
  • debaraua
plural
  • debarale
  • debaralele
genitiv-dativ singular
  • debarale
  • debaralei
plural
  • debarale
  • debaralelor
vocativ singular
plural