10 definiții pentru deținător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deține + suf. -ător.

DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deține + suf. -ător.

deținător, ~oare smf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~oare / E: deține + -ător] 1 Persoană care are în păstrare bunuri materiale Si: (jur) detentor, posesor. 2 Persoană care are la dispoziție anumite informații, secrete. 3 Persoană care posedă un titlu, un grad, o funcție, un premiu etc.

DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care deține, care are în păstrare bunuri materiale (fără a fi numaidecît proprietarul lor); persoană care posedă un lucru. Pe încetul, tihnitul Badea liberase moșioara părintească de cotropirea și de pretențiile deținătorilor. GALACTION, O. I 118. ♦ Fig. Persoană care a obținut un titlu. Deținătorul titlului de campion de box.

DEȚINĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care deține un lucru. ♦ (Fig.) Persoană care a obținut un titlu. [< deține].

DEȚINĂTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. detentor1. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor)

DEȚINĂTÓR ~i m. Persoană care deține ceva; posesor. ~ul unui manuscris vechi. /a deține + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deținătór s. m., pl. deținătóri

deținătór s. m., pl. deținătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȚINĂTÓR s. 1. v. posesor. 2. v. detentor. 3. v. purtător.

DEȚINĂTOR s. 1. posesor, proprietar, stăpîn, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, posesor. (~ a restituit bunul aflat in grija sa.) 3. posesor, purtător. (~ unui nume.)

Intrare: deținător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deținător
  • deținătorul
  • deținătoru‑
plural
  • deținători
  • deținătorii
genitiv-dativ singular
  • deținător
  • deținătorului
plural
  • deținători
  • deținătorilor
vocativ singular
  • deținătorule
plural
  • deținătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deținător, -oare deținătoare

  • 1. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc.
    exemple
    • Pe încetul, tihnitul Badea liberase moșioara părintească de cotropirea și de pretențiile deținătorilor. GALACTION, O. I 118.
      surse: DLRLC
    • Deținătorul titlului de campion de box.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Deține + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN