deținător, ~oare smf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~oare / E: deține + -ător] 1 Persoană care are în păstrare bunuri materiale Si: (jur) detentor, posesor. 2 Persoană care are la dispoziție anumite informații, secrete. 3 Persoană care posedă un titlu, un grad, o funcție, un premiu etc.

DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care deține, care are în păstrare bunuri materiale (fără a fi numaidecît proprietarul lor); persoană care posedă un lucru. Pe încetul, tihnitul Badea liberase moșioara părintească de cotropirea și de pretențiile deținătorilor. GALACTION, O. I 118. ♦ Fig. Persoană care a obținut un titlu. Deținătorul titlului de campion de box.

DEȚINĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care deține un lucru. ♦ (Fig.) Persoană care a obținut un titlu. [< deține].

DEȚINĂTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. detentor¹. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor)

DEȚINĂTÓR ~i m. Persoană care deține ceva; posesor. ~ul unui manuscris vechi. /a deține + suf. ~ător

deținător s. m., pl. deținători

deținător s. m., pl. deținători

deținătór s. m., pl. deținătóri

DEȚINĂTÓR s. 1. v. posesor. 2. v. detentor. 3. v. purtător.

DEȚINĂTOR s. 1. posesor, proprietar, stăpîn, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, posesor. (~ a restituit bunul aflat in grija sa.) 3. posesor, purtător. (~ unui nume.)