2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deștingere sf vz destindere

DESTÍNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

DESTÍNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

destindere sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: destinde] 1 (Ccr) Întindere pe o suprafață vastă de pământ Si: destins1 (1). 2 (Îdt) Desfășurare prin deschidere, întindere, răsfirare etc. Si: destins1 (2). 3 Ieșire dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție ghemuită Si: destins1 (3), întindere, îndreptare, relaxare. 4 (Fig) Încetare a unei stări de tensiune nervoasă, de surescitare Si: calm, calmare, destins1 (4), liniștire, relaxare. 5 (Pex) Ieșire din monotonia preocupărilor cotidiene (prin petrecerea timpului în mod agreabil) Si: destins1 (5), odihnă, pace, recreare1, relaxare, repaus, tihnă. 6 (Fig) Deconectare. 7 (Fiz) Creștere a volumului specific al unui fluid, însoțită de scăderea presiunii Si: detentă, expansiune. 8 Ieșire din starea de încordare a unei coarde, a unui arc etc. Si: destins1 (7), destrunare (1).

DESTÍNDERE s. f. Faptul de a (se) destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare. Andrei... are o încleștare... și pe urmă o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160. Fana a suspinat ușurată, cu trupul tot în destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. ♦ Fig. Încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de spirit încordate; liniștire. Popoarele consideră că ar fi o crimă față de omenire dacă semnele de destindere a atmosferei internaționale ar ceda locul unei noi intensificări a încordării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2737. Șoimaru avu o clipă de destindere din încordarea și durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65. Danton nu spune o vorbă, are ca o largă destindere sufletească, pe urmă îl privește cu ochi fericiți. CAMIL PETRESCU, T. II 470.

DESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniștire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. [< destinde].

DESTÍNDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ◊ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniștire. 2. slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)

DESTÍNDERE ~i f. 1) v. A DESTINDE și A SE DESTINDE. 2) Slăbire și înlăturare treptată a tensiunii unor relații internaționale. [G.-D. destinderii] /v. a (se) destinde

deștíng, -íns, a -ínge v. tr. (lat. descéndere, după verbele în -ing, ca încing). Vechĭ. Descind, mă scobor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderi

destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESTÍNDERE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, recreare, tihnă.

DESTÍNDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care îl strângea.) 3. relaxare, respirare. 4. v. detentă. 5. (FON.) recursie, relaxare.

destindere s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. RECREARE. TIHNĂ.

DESTINDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care il strîngea.) 3. (FIZ.) detentă, dilatare, expansiune. (~ unui gaz.) 4. (FON.) recursie, relaxare.

Destindere ≠ încordare, tensiune


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deștínge (-g, -ns), vb. – A coborî, a se da jos. – Var. deștinde. Lat. descĕndĕre (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a coborî, a se da jos; a se opri, a se caza; despre poliție, a face o descindere într-o casă sau într-un local), cu sensurile fr. descendre. Înv. (sec. XVI-XVII).

Intrare: destindere
destindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destindere
  • destinderea
plural
  • destinderi
  • destinderile
genitiv-dativ singular
  • destinderi
  • destinderii
plural
  • destinderi
  • destinderilor
vocativ singular
plural
deștingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deștingere
  • deștingerea
plural
  • deștingeri
  • deștingerile
genitiv-dativ singular
  • deștingeri
  • deștingerii
plural
  • deștingeri
  • deștingerilor
vocativ singular
plural
Intrare: deștinge
verb (V622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deștinge
  • deștingere
  • deștins
  • deștinsu‑
  • deștingând
  • deștingându‑
singular plural
  • deștinge
  • deștingeți
  • deștingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșting
(să)
  • deșting
  • deștingeam
  • deștinsei
  • deștinsesem
a II-a (tu)
  • deștingi
(să)
  • deștingi
  • deștingeai
  • deștinseși
  • deștinseseși
a III-a (el, ea)
  • deștinge
(să)
  • deștingă
  • deștingea
  • deștinse
  • deștinsese
plural I (noi)
  • deștingem
(să)
  • deștingem
  • deștingeam
  • deștinserăm
  • deștinseserăm
  • deștinsesem
a II-a (voi)
  • deștingeți
(să)
  • deștingeți
  • deștingeați
  • deștinserăți
  • deștinseserăți
  • deștinseseți
a III-a (ei, ele)
  • deșting
(să)
  • deștingă
  • deștingeau
  • deștinseră
  • deștinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destindere deștingere

  • 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: relaxare antonime: încordare 2 exemple
    exemple
    • Andrei... are o încleștare... și pe urmă o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160.
      surse: DLRLC
    • Fana a suspinat ușurată, cu trupul tot în destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: liniștire antonime: tensiune 3 exemple
      exemple
      • Popoarele consideră că ar fi o crimă față de omenire dacă semnele de destindere a atmosferei internaționale ar ceda locul unei noi intensificări a încordării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2737.
        surse: DLRLC
      • Șoimaru avu o clipă de destindere din încordarea și durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65.
        surse: DLRLC
      • Danton nu spune o vorbă, are ca o largă destindere sufletească, pe urmă îl privește cu ochi fericiți. CAMIL PETRESCU, T. II 470.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale.
        surse: DN
  • 2. Creștere a volumului unui gaz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: detentă expansiune

etimologie:

  • vezi destinde
    surse: DEX '09 DEX '98 DN