2 intrări

16 definiții

deștérne [At: LM / V: (reg) diș~ / Pzi:# ~térn / E: des- + (a)șterne] (Pop) 1 vt (C. i. așternutul de pat sau fața de masă) A strânge. 2 vr A se desfășura în fața ochilor.

DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: diștérne vb. III] – Pref. des- + [a]șterne.

DIȘTÉRNE vb. III v. deșterne.

DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: diștérne vb. III] – Des1- + [a]șterne.

DIȘTÉRNE vb. III v. deșterne.

DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. 1. Tranz. A strînge, a ridica așternutul de pe pat sau fața de masă cu obiectele rînduite pe ea. Ca-n basme masa mi s-ar pune Și s-ar deșterne tot ca-n basme. MACEDONSKI, O. I 66. Ia masa, că nu mînînc, Deșterne-mi, că nu mă culc, Gată murgu să mă duc. ȘEZ. VII 112. 2. Refl. (Rar) A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). Sub un cer fără lumină, marea-n valuri se deșterne. BELDICEANU, P. 122. (Cu pronunțare regională) Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gîndului etern. EMINESCU, O. I 205. – Variantă: dișterne vb. III.

DIȘTÉRNE vb. III v. deșterne.

deștérne (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștérn, 1 pl. deștérnem; conj. prez. 3 deșteárnă; part. deșternút

deștérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștérn, 1 pl. deștérnem; conj. prez. 3 sg. și pl. deșteárnă

DIȘTÉRNE vb. v. desfășura, întinde.

A deșterne ≠ a așterne

A DEȘTÉRNE deștérn tranz. (cuverturi, covoare etc. așternute) A da la o parte (intenționat sau întâmplător). /des- + a așterne

deșterne v. a desfășura. [V. așterne].

dișterne v. V. deșterne: priveliștile sclipitoare ce’n repezi șiruri se diștern EM.

deștérn, -út, a. -érne v. tr. (din aștern). P.P. Serbia. Strîng așternutu: că mie mi s’a urît așternînd și deșternînd.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

diștérne vb. v. DESFĂȘURA. ÎNTINDE.

Intrare: deșterne
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșterne deșternere deșternut deșternând singular plural
deșterne deșterneți, deșterneți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deștern (să) deștern deșterneam deșternui deșternusem
a II-a (tu) deșterni (să) deșterni deșterneai deșternuși deșternuseși
a III-a (el, ea) deșterne (să) deștearnă deșternea deșternu deșternuse
plural I (noi) deșternem (să) deșternem deșterneam deșternurăm deșternuserăm, deșternusem*
a II-a (voi) deșterneți (să) deșterneți deșterneați deșternurăți deșternuserăți, deșternuseți*
a III-a (ei, ele) deștern (să) deștearnă deșterneau deșternu deșternuseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dișterne dișternere dișternut dișternând singular plural
dișterne dișterneți, dișterneți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diștern (să) diștern dișterneam dișternui dișternusem
a II-a (tu) dișterni (să) dișterni dișterneai dișternuși dișternuseși
a III-a (el, ea) dișterne (să) diștearnă dișternea dișternu dișternuse
plural I (noi) dișternem (să) dișternem dișterneam dișternurăm dișternuserăm, dișternusem*
a II-a (voi) dișterneți (să) dișterneți dișterneați dișternurăți dișternuserăți, dișternuseți*
a III-a (ei, ele) diștern (să) diștearnă dișterneau dișternu dișternuseră
Intrare: deșternut
deșternut participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșternut deșternutul deșternu deșternuta
plural deșternuți deșternuții deșternute deșternutele
genitiv-dativ singular deșternut deșternutului deșternute deșternutei
plural deșternuți deșternuților deșternute deșternutelor
vocativ singular
plural
deșternere infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșternere deșternerea
plural deșterneri deșternerile
genitiv-dativ singular deșterneri deșternerii
plural deșterneri deșternerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)