15 definiții pentru deșterne dișterne


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: diștérne vb. III] – Pref. des- + [a]șterne.

deștérne [At: LM / V: (reg) diș~ / Pzi: ~térn / E: des- + (a)șterne] (Pop) 1 vt (C. i. așternutul de pat sau fața de masă) A strânge. 2 vr A se desfășura în fața ochilor.

DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: diștérne vb. III] – Des1- + [a]șterne.

DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. 1. Tranz. A strînge, a ridica așternutul de pe pat sau fața de masă cu obiectele rînduite pe ea. Ca-n basme masa mi s-ar pune Și s-ar deșterne tot ca-n basme. MACEDONSKI, O. I 66. Ia masa, că nu mînînc, Deșterne-mi, că nu mă culc, Gată murgu să mă duc. ȘEZ. VII 112. 2. Refl. (Rar) A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). Sub un cer fără lumină, marea-n valuri se deșterne. BELDICEANU, P. 122. (Cu pronunțare regională) Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gîndului etern. EMINESCU, O. I 205. – Variantă: dișterne vb. III.

A DEȘTÉRNE deștérn tranz. (cuverturi, covoare etc. așternute) A da la o parte (intenționat sau întâmplător). /des- + a așterne

deșterne v. a desfășura. [V. așterne].

DIȘTÉRNE vb. III v. deșterne.

DIȘTÉRNE vb. III v. deșterne.

DIȘTÉRNE vb. III v. deșterne.

dișterne v. V. deșterne: priveliștile sclipitoare ce’n repezi șiruri se diștern EM.

deștérn, -út, a. -érne v. tr. (din aștern). P.P. Serbia. Strîng așternutu: că mie mi s’a urît așternînd și deșternînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deștérne (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștérn, 1 pl. deștérnem; conj. prez. 3 deșteárnă; part. deșternút

deștérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștérn, 1 pl. deștérnem; conj. prez. 3 sg. și pl. deșteárnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A deșterne ≠ a așterne

DIȘTÉRNE vb. v. desfășura, întinde.

dișterne vb. v. DESFĂȘURA. ÎNTINDE.

Intrare: deșterne
verb (VT601)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșterne
  • deșternere
  • deșternut
  • deșternutu‑
  • deșternând
  • deșternându‑
singular plural
  • deșterne
  • deșterneți
  • deșterneți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deștern
(să)
  • deștern
  • deșterneam
  • deșternui
  • deșternusem
a II-a (tu)
  • deșterni
(să)
  • deșterni
  • deșterneai
  • deșternuși
  • deșternuseși
a III-a (el, ea)
  • deșterne
(să)
  • deștearnă
  • deșternea
  • deșternu
  • deșternuse
plural I (noi)
  • deșternem
(să)
  • deșternem
  • deșterneam
  • deșternurăm
  • deșternuserăm
  • deșternusem
a II-a (voi)
  • deșterneți
(să)
  • deșterneți
  • deșterneați
  • deșternurăți
  • deșternuserăți
  • deșternuseți
a III-a (ei, ele)
  • deștern
(să)
  • deștearnă
  • deșterneau
  • deșternu
  • deșternuseră
verb (VT601)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dișterne
  • dișternere
  • dișternut
  • dișternutu‑
  • dișternând
  • dișternându‑
singular plural
  • dișterne
  • dișterneți
  • dișterneți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diștern
(să)
  • diștern
  • dișterneam
  • dișternui
  • dișternusem
a II-a (tu)
  • dișterni
(să)
  • dișterni
  • dișterneai
  • dișternuși
  • dișternuseși
a III-a (el, ea)
  • dișterne
(să)
  • diștearnă
  • dișternea
  • dișternu
  • dișternuse
plural I (noi)
  • dișternem
(să)
  • dișternem
  • dișterneam
  • dișternurăm
  • dișternuserăm
  • dișternusem
a II-a (voi)
  • dișterneți
(să)
  • dișterneți
  • dișterneați
  • dișternurăți
  • dișternuserăți
  • dișternuseți
a III-a (ei, ele)
  • diștern
(să)
  • diștearnă
  • dișterneau
  • dișternu
  • dișternuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșterne dișterne rar

  • 1. tranzitiv A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: așterne 2 exemple
    exemple
    • Ca-n basme masa mi s-ar pune Și s-ar deșterne tot ca-n basme. MACEDONSKI, O. I 66.
      surse: DLRLC
    • Ia masa, că nu mînînc, Deșterne-mi, că nu mă culc, Gată murgu să mă duc. ȘEZ. VII 112.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfășura succeda întinde 2 exemple
    exemple
    • Sub un cer fără lumină, marea-n valuri se deșterne. BELDICEANU, P. 122.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gîndului etern. EMINESCU, O. I 205.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [a]șterne.
    surse: DEX '09