13 definiții pentru deșteptător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.

DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.

deșteptător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. 462 / Pl: ~i, ~oare / E: deștepta + -(ă)tor] 1 a Care deșteaptă din somn. 2 sm (Reg; art) Porcarul. 3 a Care face să se manifeste, să apară ceva. 4 a (Îvr) Care face să evolueze din punct de vedere spiritual. 5-6 sn, a (Șîs ceas ~) (Ceasornic) care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.

DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ (Substantivat) Vino după minemi-a zis deșteptătorul. GALACTION, O. I 242. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună la momentul dorit, spre a deștepta pe cineva din somn. Administratorul Filip, ingenios, căuta să atragă cititori și abonați, dîndu-le ca premii ceasuri deșteptătoare, gramofoane, mașini de cusut, farfurii și pahare. PAS, Z. I 168.

DEȘTEPTĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care deșteaptă; care trezește din somn. /a deștepta + suf. ~ător

DEȘTEPTĂTÓR2 ~oáre n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deștepta pe cineva din somn. /a deștepta + suf. ~ător

deșteptător n. care deșteaptă. ║ n. ceasornic care deșteaptă la timp.

deșteptătór, -oáre adj. Care te deșteaptă. Ceasornic deșteptător, al căruĭ mecanizm are un clopoțel care sună ca să te deștepte la ora pe care ĭ-o fixezĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșteptătór1 adj. m., pl. deșteptătóri; f. sg. și pl. deșteptătoáre

*deșteptătór2 s. n., pl. deșteptătoáre

deșteptătór adj. m., pl. deșteptătóri; f. sg. și pl. deșteptătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘTEPTĂTÓR s. (înv., în Transilv.) sculător.

DEȘTEPTĂTOR s. (înv., în Transilv.) sculător.

DEȘTEPTĂTÓRUL s. art. v. aldebaran.

Intrare: deșteptător
deșteptător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșteptător
  • deșteptătorul
  • deșteptătoru‑
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarea
plural
  • deșteptători
  • deșteptătorii
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarele
genitiv-dativ singular
  • deșteptător
  • deșteptătorului
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarei
plural
  • deșteptători
  • deșteptătorilor
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșteptător

  • 1. Care deșteaptă din somn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sculător attach_file un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Vino după mine – mi-a zis deșteptătorul. GALACTION, O. I 242.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Ceas deșteptător = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Administratorul Filip, ingenios, căuta să atragă cititori și abonați, dîndu-le ca premii ceasuri deșteptătoare, gramofoane, mașini de cusut, farfurii și pahare. PAS, Z. I 168.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Deștepta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09