despicare sf [At: J. CIHAC, I. N. 342/11 / V: (îrg) dis~, (reg) ~deșp~ / Pl: ~cări / E: despica] 1-2 Desfacere a unor obiecte dure în două sau mai multe bucăți, de-a lungul (sau, rar, de-a latul), cu ajutorul unui obiect ascuțit, dur Si: crăpare, crăpat¹, despicat¹ (1-2), despicătură (1-2), spargere, spart¹, tăiere, tăiat¹. 3-4 (Teh) Desfacere (manuală sau) mecanizată a lemnului paralel cu fibrele lemnoase, pentru a obține scânduri, doage, șindrilă etc. 5 (Îe) ~a firului în patru Cercetare exagerat de minuțioasă. 6 (Fig) Chinuire printr-o durere insuportabilă Si: despicat¹ (3). 7 Spargere de la sine în bucăți a unui obiect, ca și cum ar fi despicat de cineva Si: despicat¹ (4), despicătură (3). 8-9 Sfâșiere de-a lungul (de la sine sau) de către cineva a unui obiect de îmbrăcăminte Si: despicat¹ (5-6), despicătură (4-5). 10 (Asr) Spintecare a unui trup sau a cărnii printr-o tăietură lungă și adâncă Si: despicat¹ (7), despicătură (6), (înv) despintecare (1), despintecat¹ (1). 11 Formare a unei falii adânci în pământ Si: despicat¹ (8), despicătură (7). 12 (Îvr) Despărțire a apelor în două, lăsând la mijloc uscatul Si: despicat¹ (9), despicătură (8). 13 Desfacere a unui obiect format din părți simetrice Si: despicat¹ (10), despicătură (9). 14 (Pop) Deschidere a mugurilor sau a bobocilor plantelor Si: despicat¹ (11), despicătură (10). 15 (Înv) Delimitare a unor loturi pe un teren Si: despicat¹ (12). 16 (Îvr) Descompunere a atomilor în particule Si: despicat¹ (13). 17 Ramificare a arborilor Si: despicat¹ (14), despicătură (11). 18 Învingere a rezistenței aerului sau apei și înaintare rapidă Si: despicat¹ (15). 19 (Fig) Pătrundere cu mintea dincolo de aparențe Si: despicat¹ (16). 20 (Ind) Șpăltuire.

DESPICARE s. f. Acțiunea de a despica; crăpare. ♦ Fig. (Neobișnuit) Dezbinare. Acum era altceva: da, era o despicare făcută între oameni. DUMITRIU, N. I. 79.

deșpicare sf vz despicare

despicare s. f., g.-d. art. despicării; pl. despicări

despicare s. f., g.-d. art. despicării; pl. despicări

despicare s. f., g.-d. art. despicării; pl. despicări

DESPICARE s. 1. crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 2. v. spintecare. 3. v. șpăltuire. 4. v. deschidere.

DESPICARE s. 1. crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 2. spintecare, spintecat. (~ pîntecelui unui animal.) 3. crăpare, deschidere, desfacere, plesnire. (~ bobocilor de floare.)