2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘOSÁRE, deșosări, s. f. Acțiunea de a (se) deșosa.V. deșosa.

DEȘOSÁRE, deșosări, s. f. Acțiunea de a (se) deșosa.V. deșosa.

deșosare sf [At: LTR2 / Pl: ~sări / E: deșosa] 1 (Med) Dezvelire a rădăcinii dintelui prin depărtarea țesutului gingival Si: deșosat1 (1). 2 (Agn) Fenomen dăunător care apare la semănăturile de toamnă, la puieți etc. care constă în dezvelirea rădăcinii Si: deșosat1 (2), (pop) descălțare.

DEȘOSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deșosa și rezultatul ei. ♦ Fenomen natural de expulzare a rădăcinii puieților în urma înghețării și dezghețării repetate a solului; descălțare. [< deșosa].

DEȘOSÁ, pers. 3 deșosează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.

DEȘOSÁ, pers. 3 deșosează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.

deșosá vtr [At: DN3 / Pzi: ~séz, 3 ~seáză / E: fr déchausser] 1-2 (Med; d. dinți) A (se) descoperi prin retragerea gingiei. 3-4 (Agn; d. plante și d. arbori) A(-și) dezveli rădăcina.

DEȘOSÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.; despre dinți) A se descoperi, a ieși, a se retrage din gingie. 2. (Despre arbori) A-și dezveli rădăcina, a se extrage din sol. [< fr. déchausser – a se descălța].

DEȘOSÁ vb. tr., refl. 1. (despre dinți) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie. 2. (despre plante) a(-și) dezveli rădăcina. (< fr. déchausser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșosáre s. f., g.-d. art. deșosării

*deșosá (a ~) vb., ind. prez. 3 deșoseáză

deșosá vb., ind. prez. 3 sg. deșoseáză

Intrare: deșosare
deșosare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșosare
  • deșosarea
plural
  • deșosări
  • deșosările
genitiv-dativ singular
  • deșosări
  • deșosării
plural
  • deșosări
  • deșosărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșosa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșosa
  • deșosare
  • deșosat
  • deșosatu‑
  • deșosând
  • deșosându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • deșosea
(să)
  • deșoseze
  • deșosa
  • deșosă
  • deșosase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • deșosea
(să)
  • deșoseze
  • deșosau
  • deșosa
  • deșosaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșosare

  • 1. Acțiunea de a (se) deșosa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Fenomen natural de expulzare a rădăcinii puieților în urma înghețării și dezghețării repetate a solului.
      surse: DN sinonime: descălțare

etimologie:

  • vezi deșosa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deșosa

  • 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: