7 definiții pentru descălțare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCĂLȚARE, descălțări, s. f. Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – V. descălța.
DESCĂLȚARE, descălțări, s. f. Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – V. descălța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălțare sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 30/29 / Pl: ~țări / E: descălța] 1 Scoatere a încălțămintei din picioare Si: descălțat1. 2 (Agr) Scoatere a rădăcinilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descălțare s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descălțare s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descălțare s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCĂLȚARE s. descălțat, scoatere, tragere. (~ pantofilor din picioare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCĂLȚARE s. descălțat, scoatere. (~ pantofilor din picior.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descălțare, descălțărisubstantiv feminin
etimologie:
- descălța DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.