2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

darda vt [At: HELIADE, D. J. 122/13 / Pzi: ~dez / E: fr darder] (Frî) A arunca o dardă (1).

DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în Evul Mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda.

dárdă2 sf [At: AMFILOHIE, G. F. 159v / Pl: ~de / E: it dardo] (Ast; îvr) Meteorit.

dárdă1 sf [At: MARDARIE, L. 131/1, CF 135/6 / Pl: ~de, (înv) dắrzi / E: fr dard, pn darda] 1 (Înv) Armă albă, ca o suliță scurtă, prevăzută cu vârf de oțel, folosită în Evul Mediu. 2 (Înv) Săgeată. 3 (Reg) Unealtă nedefinită mai îndeaproape, folosită la prelucrarea cânepii și a lânii.

DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda.

DÁRDĂ, darde, s. f. (Franțuzism învechit) 1. Suliță cu mînerul scurt și cu vîrful cu două tăișuri. 2. (Neobișnuit) Săgeată. Întinzîndu-și auritul arc azvîrlă darde ucigătoare. ODOBESCU, S. III 53.

DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard].

dardă f. vargă cu vârf de fier ce se aruncă cu mâna: asvârle darde ucigătoare OD. [Slav. DARDA].

dárdă f., pl. e (sîrb. pol. darda, lance, ung. dárda, d. it. dardo, pv. vfr. dart, nfr. dard, d. vgerm. tart). Vechĭ. Suliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde

dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII.

Intrare: darda
darda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dardă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dardă
  • darda
plural
  • darde
  • dardele
genitiv-dativ singular
  • darde
  • dardei
plural
  • darde
  • dardelor
vocativ singular
plural

dardă

  • 1. învechit Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Întinzîndu-și auritul arc azvîrlă darde ucigătoare. ODOBESCU, S. III 53.
        surse: DLRLC

etimologie: