11 definiții pentru dardă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în Evul Mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda.

dárdă2 sf [At: AMFILOHIE, G. F. 159v / Pl: ~de / E: it dardo] (Ast; îvr) Meteorit.

dárdă1 sf [At: MARDARIE, L. 131/1, CF 135/6 / Pl: ~de, (înv) dắrzi / E: fr dard, pn darda] 1 (Înv) Armă albă, ca o suliță scurtă, prevăzută cu vârf de oțel, folosită în Evul Mediu. 2 (Înv) Săgeată. 3 (Reg) Unealtă nedefinită mai îndeaproape, folosită la prelucrarea cânepii și a lânii.

DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda.

DÁRDĂ, darde, s. f. (Franțuzism învechit) 1. Suliță cu mînerul scurt și cu vîrful cu două tăișuri. 2. (Neobișnuit) Săgeată. Întinzîndu-și auritul arc azvîrlă darde ucigătoare. ODOBESCU, S. III 53.

DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard].

dardă f. vargă cu vârf de fier ce se aruncă cu mâna: asvârle darde ucigătoare OD. [Slav. DARDA].

dárdă f., pl. e (sîrb. pol. darda, lance, ung. dárda, d. it. dardo, pv. vfr. dart, nfr. dard, d. vgerm. tart). Vechĭ. Suliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde

dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII.

Intrare: dardă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dardă
  • darda
plural
  • darde
  • dardele
genitiv-dativ singular
  • darde
  • dardei
plural
  • darde
  • dardelor
vocativ singular
plural

dardă

  • 1. învechit Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: