5 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

darat sn [At: MANOLACHE DRĂGHICI, ap. ȘIO II2, 45 / Pl: ~uri / E: tc darat] (Înv) Ceremonial de la curte.

câ-dărắt i [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Strigăt cu care boii înjugați sunt îndemnați să se dea înapoi.

dârât1 sn [At: MDA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: dârî] (Pop) 1-2 Dârâre (1-2).

dârât2, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 91 / V: ~rat / Pl: ~âți, ~e / E: dârî] (Pop; rar; d. iarbă, flori) Călcat și strivit în cursul deplasării.

dârî vt [At: TDRG / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: dâră] (Pop; d. ființe) 1 A se deplasa lăsând o dâră (20) 2 A călca și strivi ceva în cursul deplasării Si: dâra (2).

DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.

dărắt și (vechĭ) derét adv. și prep. cu gen. (lat. de-retro=retro, înapoi; it. [in] dietro, neap. [n]dereto, pv. [de]reire, fr. derrière). Vest. Rar est. Înapoĭ (numaĭ în unire cu în și din, scriș obișnuit înd- și dind-, dar e maĭ exact separat): care poartă cîrma din dărăt (Vlah. Rom. Pit. 240), la ușa din dărătu căreĭa răspunde un glas (CL. 1924, 194), cărarea din dărătu vileĭ (Univ. 19-8-32; 1, 3), el vĭne din dărăt se duce în dărăt, stă în dărătu caseĭ, în dărătu meŭ. A da în dărăt (v. intr.), a te retrage, a face regres, a decădea, a degenera, (v. tr.) a restitui, a înapoĭa. A te da în dărăt (v. refl.), a te da înapoĭ, a te retrage. – În Trans. și în dărăpt.

dîrắsc, a dîrî v. tr. (vsl. drati-deron, a zgîria, după tipu pîrăsc ș.a. O var. a acestuĭ verb e zgîrîi). Munt. Rar. Calc, strivesc, vorbind de flori și ĭarbă: ce florĭ diraște? (Teod. P.P. 67 ȘI 627).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất

dârî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăște, imperf. 3 sg. dârá; conj. prez. 3 sg. și pl. dâráscă

Intrare: darat
darat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dărăt
dărăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dârat
dârat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârat
  • dâratul
  • dâratu‑
  • dâra
  • dârata
plural
  • dârați
  • dârații
  • dârate
  • dâratele
genitiv-dativ singular
  • dârat
  • dâratului
  • dârate
  • dâratei
plural
  • dârați
  • dâraților
  • dârate
  • dâratelor
vocativ singular
plural
Intrare: dârât
dârât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârât
  • dârâtul
  • dârâtu‑
  • dârâ
  • dârâta
plural
  • dârâți
  • dârâții
  • dârâte
  • dârâtele
genitiv-dativ singular
  • dârât
  • dârâtului
  • dârâte
  • dârâtei
plural
  • dârâți
  • dârâților
  • dârâte
  • dârâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: dârî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dârî
  • dârâre
  • dârât
  • dârâtu‑
  • dârând
  • dârându‑
singular plural
  • dârăște
  • dâraște
  • dârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dârăsc
(să)
  • dârăsc
  • dâram
  • dârâi
  • dârâsem
a II-a (tu)
  • dârăști
(să)
  • dârăști
  • dârai
  • dârâși
  • dârâseși
a III-a (el, ea)
  • dârăște
  • dâraște
(să)
  • dârască
  • dâra
  • dârî
  • dârâse
plural I (noi)
  • dârâm
(să)
  • dârâm
  • dâram
  • dârârăm
  • dârâserăm
  • dârâsem
a II-a (voi)
  • dârâți
(să)
  • dârâți
  • dârați
  • dârârăți
  • dârâserăți
  • dârâseți
a III-a (ei, ele)
  • dârăsc
(să)
  • dârască
  • dârau
  • dârâ
  • dârâseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dâra
  • dârare
  • dârat
  • dâratu‑
  • dârând
  • dârându‑
singular plural
  • dârea
  • dârați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dârez
(să)
  • dârez
  • dâram
  • dârai
  • dârasem
a II-a (tu)
  • dârezi
(să)
  • dârezi
  • dârai
  • dârași
  • dâraseși
a III-a (el, ea)
  • dârea
(să)
  • dâreze
  • dâra
  • dâră
  • dârase
plural I (noi)
  • dârăm
(să)
  • dârăm
  • dâram
  • dârarăm
  • dâraserăm
  • dârasem
a II-a (voi)
  • dârați
(să)
  • dârați
  • dârați
  • dârarăți
  • dâraserăți
  • dâraseți
a III-a (ei, ele)
  • dârea
(să)
  • dâreze
  • dârau
  • dâra
  • dâraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dârî dâra

  • 1. popular A călca (ceva) lăsând dâre.
    exemple
    • Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627.
      surse: DLRLC

etimologie: