2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

danturat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dantura] (Rar) Danturare.

danturat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: dantura] (D. dinții roților) Tăiat cu ajutorul unei freze speciale.

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

dantura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: dantură] A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: a dința.

DANTURÁ vb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură].

DANTURÁ vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură)

A DANTURÁ ~éz tranz. tehn. (roți) A înzestra cu dantură (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

danturát adj. m., pl. danturáți; f. sg. danturátă, pl. danturáte

danturá (a ~) vb., ind. prez. 3 dantureáză

danturá vb., ind. prez. 1 sg. danturéz, 3 sg. și pl. dantureáză

Intrare: danturat
danturat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • danturat
  • danturatul
  • danturatu‑
  • dantura
  • danturata
plural
  • danturați
  • danturații
  • danturate
  • danturatele
genitiv-dativ singular
  • danturat
  • danturatului
  • danturate
  • danturatei
plural
  • danturați
  • danturaților
  • danturate
  • danturatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dantura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dantura
  • danturare
  • danturat
  • danturatu‑
  • danturând
  • danturându‑
singular plural
  • danturea
  • danturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • danturez
(să)
  • danturez
  • danturam
  • danturai
  • danturasem
a II-a (tu)
  • danturezi
(să)
  • danturezi
  • danturai
  • danturași
  • danturaseși
a III-a (el, ea)
  • danturea
(să)
  • dantureze
  • dantura
  • dantură
  • danturase
plural I (noi)
  • danturăm
(să)
  • danturăm
  • danturam
  • danturarăm
  • danturaserăm
  • danturasem
a II-a (voi)
  • danturați
(să)
  • danturați
  • danturați
  • danturarăți
  • danturaserăți
  • danturaseți
a III-a (ei, ele)
  • danturea
(să)
  • dantureze
  • danturau
  • dantura
  • danturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dantura

  • 1. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • dantură
    surse: DEX '09 DEX '98 DN