2 intrări

17 definiții

dandănáie sf vz dăndănaie

dandănaie f. Mold. năsdrăvănie, minunăție: când mai vede și astă dandănaie CR. [Derivat din dăndăni (v. dănănaie)].

dandanáie sf vz dăndănaie

dăndănáie sf [At: CREANGĂ, P. 67 / Pl: ~nắi / E: dandana + -aie] 1 (Reg) Poznă1. 2 (Fam) Dănănaie1 (2). 3 (Fam) Scandal. 4 (Reg) Ciudățenie1.

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Regional) 1. Tărăboi, tămbălău, dandana (1). A fost dăndănaia dracului, intră iarăși în vorbă Turcu. Roaiba, cînd a auzit una cu asta, a bătut-o pe sor’sa. PAS, L. I 293. 2. Boroboață, poznă; năzdrăvănie, comedie, minunăție mare, dandana (2). Boieriul, cînd mai vede și astă dăndănaie, crapă de ciudă. CREANGĂ, P. 67.

dăndănáie (reg.) s. f., art. dăndănáia, g.-d. art. dăndănắii; pl. dăndănắi

dăndănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dăndănáia; pl. dăndănăi

DĂNDĂNÁIE s. v. balamuc, boroboață, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, larmă, năzbâție, năzdrăvănie, pocinog, poznă, scandal, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

DĂNDĂNÁIE ~ăi f. reg. 1) Faptă care trezește mirare; bazaconie. 2) Gălăgie mare; tămbălău; tălălău. [Sil. -na-ie] /dandana + suf. ~aie

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).

dăndănáĭe V. dănănaĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăndănaie s. v. BALAMUC. BOROBOAȚĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. LARMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

dăndănaie, dăndănăi s. f. 1. ciudățenie, năzdrăvănie 2. întâmplare neplăcută; încurcătură

Intrare: dandănaie
dandănaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dandănaie dandănaia
plural dandănăi dandănăile
genitiv-dativ singular dandănăi dandănăii
plural dandănăi dandănăilor
vocativ singular
plural
Intrare: dăndănaie
dăndănaie substantiv feminin
  • silabisire: -na-ie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăndănaie dăndănaia
plural dăndănăi dăndănăile
genitiv-dativ singular dăndănăi dăndănăii
plural dăndănăi dăndănăilor
vocativ singular
plural
dandănaie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dandanaie substantiv feminin
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dandanaie dandanaia
plural dăndănăi dăndănăile
genitiv-dativ singular dăndănăi dăndănăii
plural dăndănăi dăndănăilor
vocativ singular
plural

dăndănaie dandănaie dandanaie

etimologie:

  • dandana + sufix -aie.
    surse: DEX '09 NODEX