7 definiții pentru damnabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. (Livr.) Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis.

damnabil, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr damnable, lat damnabilis] 1 (Liv) Demn de a fi condamnat. 2 Demn de a fi blestemat.

DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis.

DAMNÁBIL, -Ă adj. Demn de blestem, de a fi condamnat. [Cf. fr. damnable, lat. damnabilis].

DAMNÁBIL, -Ă adj. care merită să fie blestemat, condamnat. (< fr. damnable, lat. damnabilis)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

damnábil (livr.) adj. m., pl. damnábili; f. damnábilă, pl. damnábile

damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg. damnábilă, pl. damnábile

Intrare: damnabil
damnabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • damnabil
  • damnabilul
  • damnabilu‑
  • damnabilă
  • damnabila
plural
  • damnabili
  • damnabilii
  • damnabile
  • damnabilele
genitiv-dativ singular
  • damnabil
  • damnabilului
  • damnabile
  • damnabilei
plural
  • damnabili
  • damnabililor
  • damnabile
  • damnabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

damnabil

  • 1. livresc Demn de condamnat, demn de blestemat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: