10 definiții pentru damf dampf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAMF, damfuri, s. n. (Fam.) Miros dezagreabil, caracteristic (de alcool) pe care îl exală cineva sau ceva. – Din germ. Dampf.[1]

  1. În original, greșit: „... pe care îl exaltă...” — LauraGellner

DAMF, damfuri, s. n. (Fam.) Miros dezagreabil, caracteristic (de alcool) pe care îl exală cineva sau ceva. – Din germ. Dampf.[1]

damf sn [At: VISSARION, FL. 169/ V: ~mpf / Pl: ~uri / E: ger Dampf] (Pop) 1 Vapori de băutură alcoolică. 2 (Pex) Orice miros caracteristic înțepător (neplăcut) Si: iz. 3 Alcool tare. 4 (Pfm; îlv) A lua ~ A se îmbăta. 5 (Pfm; îlav) Cu ~ Cu pasiune Si: aprins, înfierbântat. 6 (Pfm; îe) A fl (sau a avea) ~ A fi ușor amețit de băutură. 7 (Îae) A fi pornit pe ceartă. 8 (Pfm; îe) A da ~ A intensifica. 9 (Pfm; îae) A accelera. 10 (Trs) Zăpușeală.

DAMF s. n. (Familiar) Mirosul de alcool pe care îl exală un bețiv; exalație. Ajunsese pînă la cei din față damful din gura perceptorului. PAS, L. I 27.

DAMF s.n. Abur. ♦ (Fam.) Miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva. [< germ. Dampf].

DAMF s. n. (fam.) miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva. (< germ. Dampf)

DAMF ~uri n. Miros dezagreabil (de alcool) care se răspândește de la cineva sau ceva. /<germ. Dampf


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

damf (-fúri), s. n.1. Presiune, mai ales exercitată de unele gaze. – 2. (Arg.) Curaj, avînt. Germ. Dampf „vapor” (Iordan, BF, VII, 225).

Intrare: damf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • damf
  • damful
  • damfu‑
plural
  • damfuri
  • damfurile
genitiv-dativ singular
  • damf
  • damfului
plural
  • damfuri
  • damfurilor
vocativ singular
plural
dampf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

damf dampf

  • surse: DN
    • 1.1. familiar Miros dezagreabil, caracteristic (de alcool) pe care îl exală cineva sau ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: exalație attach_file un exemplu
      exemple
      • Ajunsese pînă la cei din față damful din gura perceptorului. PAS, L. I 27.
        surse: DLRLC

etimologie: