2 intrări

15 definiții

damaschináre sf [At: PONTBRIANT / E: damaschina] 1-2 Sudare a sau prelucrare a unor materiale cu scopul de a le mări rezistența, dându-le în același timp un aspect moarat Si: (înv) damaschinat1 (1-2). 3 Încrustare cu firișoare de aur sau de argint într-un obiect de oțel sau de fier Si: (înv) damaschinat1 (3). 4 Țesătură asemănătoare cu damascul (1).

DAMASCHINÁRE, damaschinări, s. f. (Rar) Acțiunea de a damaschina și rezultatul ei. – V. damaschina.

DAMASCHINÁRE, damaschinări, s. f. Acțiunea de a damaschina și rezultatul ei. – V. damaschina.

damaschináre (rar) s. f., g.-d. art. damaschinắrii; pl. damaschinắri

damaschináre s. f., g.-d. art. damaschinării; pl. damaschinări

DAMASCHINÁRE s.f. Acțiunea de a damaschina și rezultatul ei; damaschinaj. [Pl. -nări. / < damaschina].

damaschiná vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~nez / E: fr damasquiner, it damaschinare] 1-2 (C. i. metale sau arme, de obicei lama sau mânerul acestora) A suda sau a prelucra cu scopul de a-i mări rezistența, dându-i în același timp un aspect moarat. 3 A încrusta într-un obiect de oțel sau fier, firicele de aur sau de argint. 4 A face o țesătură asemănătoare cu damascul (1) Si: (înv) a damasca (1). 5 (Rar) A îmbrăca o mobilă în damasc (1).

DAMASCHINÁ, damaschinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca în damasc. 2. A incrusta, într-un obiect de metal sau de fildeș, firicele de aur sau de argint. – Din fr. damasquiner.

DAMASCHINÁ, damaschinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca în damasc. 2. A încrusta, într-un obiect de oțel sau de fier, firicele de aur sau de argint. – Din fr. damasquiner.

damaschiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 damaschineáză

damaschiná vb., ind. prez. 1 sg. damaschinéz, 3 sg. și pl. damaschineáză

DAMASCHINÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A îmbrăca în damasc. 2. A încrusta în oțel sau în fier firicele de aur sau de argint. [< fr. damasquiner].

DAMASCHINÁ vb. tr. 1. a îmbrăca în damasc. 2. a încrusta în oțel, în fier, fildeș sau os firicele de aur sau de argint. (< fr. damasquiner)

A DAMASCHINÁ ~éz tranz. 1) A tapisa cu damasc. 2) (obiecte de oțel sau de fier) A încrusta cu firicele de aur sau de argint. /<fr. damasquiner

*damaschinéz v. tr. (d. ngr. damaskinós, de Damasc). Lucrez cu niște dungĭ particulare și cu niște vine de aur saŭ de argint în fer saŭ în oțel, cum se lucra odinioară la Damasc (Se zice și de stofele care prezentă asemenea aspect, ca damasca). Sabie damaschinată saŭ de Damasc, de oțel foarte fin.

Intrare: damaschina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) damaschina damaschinare damaschinat damaschinând singular plural
damaschinea damaschinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) damaschinez (să) damaschinez damaschinam damaschinai damaschinasem
a II-a (tu) damaschinezi (să) damaschinezi damaschinai damaschinași damaschinaseși
a III-a (el, ea) damaschinea (să) damaschineze damaschina damaschină damaschinase
plural I (noi) damaschinăm (să) damaschinăm damaschinam damaschinarăm damaschinaserăm, damaschinasem*
a II-a (voi) damaschinați (să) damaschinați damaschinați damaschinarăți damaschinaserăți, damaschinaseți*
a III-a (ei, ele) damaschinea (să) damaschineze damaschinau damaschina damaschinaseră
Intrare: damaschinare
damaschinare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular damaschinare damaschinarea
plural damaschinări damaschinările
genitiv-dativ singular damaschinări damaschinării
plural damaschinări damaschinărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)