3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DALMÁTĂ adj. și substantival: Limba ~ limbă romanică vorbită până la începutul sec. XIX în fosta provincie romană Dalmația. /Din Dalmația n. pr.

dalmat, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ați, ~e / E: fr dalmate] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de origine ilirică, romanizată, care a locuit în trecut pe teritoriul Dalmației. 3-4 smf, a (Om) originar din Dalmația. 5 smp Populație ilirică romanizată, care a locuit în trecut pe teritoriul Dalmației Si: (rar) dalmațian (1). 6-7 a Care aparține Dalmației sau dalmaților (5). 8-9 a Privitor la dalmați sau la Dalmația (5) Si: dalmatic (1-2), (îvr) dalmaticesc (3-4). 10 sf Limbă romanică, azi dispărută, vorbită de dalmați (5). 11 sf Dialect sârb vorbit în Dalmația.

DALMÁT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Dalmația. 2. Adj. Care aparține Dalmației sau dalmaților (1), privitor la Dalmația ori la dalmați. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate.

DALMÁT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Dalmația. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Dalmația. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate.

DALMÁT2, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f. Persoană originară din Dalmația sau care locuiește în Dalmația.

DALMÁT1, -Ă, dalmați, -te, adj. Din Dalmația. Limba dalmată.

DALMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmația, dalmațian2. II. adj. referitor la Dalmația; dalmatic. ◊ (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmația. (< fr. dalmate)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dalmátă (limbă) s. f., g.-d. art. dalmátei

dalmátă (limba) s. f., g.-d. art. dalmátei

dalmát (referitor la Dalmația) adj. m., s. m., pl. dalmáți; adj. f., s. f. dalmátă, pl. dalmáte

dalmát adj. m., s. m., pl. dalmáți; f. sg. dalmátă, pl. dalmáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DALMÁT adj. v. dalmatic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DALMÁTĂ s. f. (cf. fr. dalmate): limbă romanică din grupul oriental, dispărută la sfârșitul secolului trecut (1898), odată cu ultimul ei cunoscător, Antonio Udina Burbur, sub presiunea graiurilor sârbo-croate și a dialectului venețian al limbii italiene. Era vorbită de-a lungul litoralului Mării Adriatice, în fosta provincie romană – Dalmația. Avea două dialecte: cel ragusan (vorbit în sudul Dalmației, în jurul orașului Ragusa, atestat prin texte vechi din secolele XIII-XIV) și cel vegliot (vorbit în insula Veglia și atestat prin texte din secolul al XIX-lea).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DALMÁT, -Ă (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Dalmației, care se referă la Dalmația; dalmatic. ♦ Limba ~ = limbă romanică, astăzi dispărută (ultimul cunoscător, Antonio Udina Burbur, a murit în 1898). A fost vorbită în fosta provincie romană Dalmația. Avea două dialecte: ragusan, în sud, și vegliot, în nord. 2. S. m. și f. Locuitor al Dalmației.

Intrare: dalmată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalma
  • dalmata
plural
  • dalmate
  • dalmatele
genitiv-dativ singular
  • dalmate
  • dalmatei
plural
  • dalmate
  • dalmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dalmată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalma
  • dalmata
plural
genitiv-dativ singular
  • dalmate
  • dalmatei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dalmat (adj.)
dalmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalmat
  • dalmatul
  • dalmatu‑
  • dalma
  • dalmata
plural
  • dalmați
  • dalmații
  • dalmate
  • dalmatele
genitiv-dativ singular
  • dalmat
  • dalmatului
  • dalmate
  • dalmatei
plural
  • dalmați
  • dalmaților
  • dalmate
  • dalmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)