3 intrări

14 definiții

dalmátă (limbă) s. f., g.-d. art. dalmátei

dalmátă (limba) s. f., g.-d. art. dalmátei

DALMÁTĂ adj. și substantival: Limba ~ limbă romanică vorbită până la începutul sec. XIX în fosta provincie romană Dalmația. /Din Dalmația n. pr.

dalmát, -ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~áți, ~e / E: fr dalmate] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de origine ilirică, romanizată, care a locuit în trecut pe teritoriul Dalmației. 3-4 smf, a (Om) originar din Dalmația. 5 smp Populație ilirică romanizată, care a locuit în trecut pe teritoriul Dalmației Si: (rar) dalmațian (1). 6-7 a Care aparține Dalmației sau dalmaților (5). 8-9 a Privitor la dalmați sau la Dalmația (5) Si: dalmatic (1-2), (îvr) dalmaticesc (3-4). 10 sf Limbă romanică, azi dispărută, vorbită de dalmați (5). 11 sf Dialect sârb vorbit în Dalmația.

DALMÁT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Dalmația. 2. Adj. Care aparține Dalmației sau dalmaților (1), privitor la Dalmația ori la dalmați. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate.

DALMÁT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Dalmația. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Dalmația. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate.

DALMÁT1, -Ă, dalmați, -te, adj. Din Dalmația. Limba dalmată.

DALMÁT2, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f. Persoană originară din Dalmația sau care locuiește în Dalmația.

dalmát (referitor la Dalmația) adj. m., s. m., pl. dalmáți; adj. f., s. f. dalmátă, pl. dalmáte

dalmát adj. m., s. m., pl. dalmáți; f. sg. dalmátă, pl. dalmáte

DALMÁT adj. v. dalmatic.

DALMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmația, dalmațian2. II. adj. referitor la Dalmația; dalmatic. ◊ (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmația. (< fr. dalmate)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DALMÁTĂ s. f. (cf. fr. dalmate): limbă romanică din grupul oriental, dispărută la sfârșitul secolului trecut (1898), odată cu ultimul ei cunoscător, Antonio Udina Burbur, sub presiunea graiurilor sârbo-croate și a dialectului venețian al limbii italiene. Era vorbită de-a lungul litoralului Mării Adriatice, în fosta provincie romană – Dalmația. Avea două dialecte: cel ragusan (vorbit în sudul Dalmației, în jurul orașului Ragusa, atestat prin texte vechi din secolele XIII-XIV) și cel vegliot (vorbit în insula Veglia și atestat prin texte din secolul al XIX-lea).

DALMÁT, -Ă (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Dalmației, care se referă la Dalmația; dalmatic. ♦ Limba ~ = limbă romanică, astăzi dispărută (ultimul cunoscător, Antonio Udina Burbur, a murit în 1898). A fost vorbită în fosta provincie romană Dalmația. Avea două dialecte: ragusan, în sud, și vegliot, în nord. 2. S. m. și f. Locuitor al Dalmației.

Intrare: dalmată
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dalma dalmata
plural dalmate dalmatele
genitiv-dativ singular dalmate dalmatei
plural dalmate dalmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dalmată
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dalma dalmata
plural
genitiv-dativ singular dalmate dalmatei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dalmat (adj.)
dalmat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dalmat dalmatul dalma dalmata
plural dalmați dalmații dalmate dalmatele
genitiv-dativ singular dalmat dalmatului dalmate dalmatei
plural dalmați dalmaților dalmate dalmatelor
vocativ singular
plural