8 definiții pentru dagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÁGĂ, dăgi, s. f. (Înv.) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit. – Din fr. dague.

dágă1 sf [At: GHICA, S. 535 / Pl: dăgi / E: fr dague] (Frî) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit.

dágă2 sm [At: DLR ms / Pl: nct / E: nct] (Buc) Persoană căreia îi place să mănânce mult și cu poftă.

DÁGĂ, dăgi, s. f. (Franțuzism înv.) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit. – Din fr. dague.

DÁGĂ s. f. (Franțuzism neobișnuit) Pumnal în trei muchii și cu vîrf ascuțit. Lovituri de dagă și de buzdugan. GHICA, S. 535.

DÁGĂ s.f. Pumnal cu lama scurtă și lată. [Pl. dăgi. / < fr. dague, it. daga].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dágă s. f., g.-d. art. dắgii; pl. dăgi

dágă s. f., g.-d. art. dăgii, pl. dăgi

Intrare: dagă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • da
  • daga
plural
  • dăgi
  • dăgile
genitiv-dativ singular
  • dăgi
  • dăgii
plural
  • dăgi
  • dăgilor
vocativ singular
plural

dagă

  • 1. învechit Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Lovituri de dagă și de buzdugan. GHICA, S. 535.
      surse: DLRLC

etimologie: