9 definiții pentru dacită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dacítă sf [At: NOM. MIN. I, 216 / E: fr dacite] Exploziv din grupul dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere.

DACÍTĂ s. f. Exploziv din grupul dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere. – Din fr. dacite.

DACÍTĂ s. f. Exploziv din grupul dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere. – Din fr. dacite.

DACÍTĂ s. f. Exploziv a cărui explozie nu aprinde grizuul și care este folosit în minele de cărbuni.

DACÍTĂ s.f. Exploziv întrebuințat în mine, datorită calității sale de a nu aprinde grizuul. [< fr. dacite].

DACÍTĂ s. f. exploziv în mine, care nu aprinde grizuul. (< fr. dacite)

DACÍTĂ f. Exploziv folosit în mine și în cariere. /<fr. dacite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dacítă (exploziv) s. f., g.-d. art. dacítei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DACÍTĂ (< fr. {i}; Dacia) s. f. Exploziv din categoria dinamitelor, folosit în minele de cărbuni negrizutoase sau în cariere.

Intrare: dacită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daci
  • dacita
plural
genitiv-dativ singular
  • dacite
  • dacitei
plural
vocativ singular
plural