8 definiții pentru dacit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DACÍT s. n. Rocă vulcanică alcătuită din cuarț, andezin, biotit, hornblendă, feldspat etc., de obicei cenușie, folosită ca piatră de construcție. – Din fr. dacite.

DACÍT s. n. Rocă vulcanică alcătuită din cuarț, andezin, biotit, hornblendă, feldspat etc., de obicei cenușie, folosită ca piatră de construcție. – Din fr. dacite.

dacít sn [At: CANTUNIARI, L. M. / E: fr dacite] Rocă vulcanică alcătuită din cuarț, andezit, biotit, feldspat etc. de obicei cenușie, folosită ca piatră de construcție.

DACÍT s.n. Rocă efuzivă alcătuită din cuarț, feldspați etc. [< fr. dacite].

DACÍT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, din cuarț, feldspat etc. (< fr. dacite)

DACÍT n. Rocă magmatică, de culoare cenușie, folosită ca piatră de construcție. /<fr. dacite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DACÍT (< fr. {i}; Dacia) s. n. Rocă magmatică neovulcanică, acidă, cenușie, porfirică, de compoziția granodioritului, alcătuită din cuarț, plagioclaz, andezin, biotit, hornblendă, uneori sanidină și piroxeni. Se utilizează ca piatră de construcție.

Intrare: dacit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dacit
  • dacitul
  • dacitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dacit
  • dacitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dacit

  • 1. Rocă vulcanică alcătuită din cuarț, andezin, biotit, hornblendă, feldspat etc., de obicei cenușie, folosită ca piatră de construcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: