2 intrări

12 definiții

dăbilár sm [At: URECHE, L. 206 / V: dab~, ~băl~ / Pl: ~i l E: dabilă1 + -ar] (Înv) Perceptor.

DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea biruri. – Dabilă + suf. -ar.

DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Strângător de biruri. – Dabilă + suf. -ar.

DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Învechit și arhaizant) Strîngător de biruri. Domnia-ta te trudeai cu rînduielile și cărțile dăbilarilor împărăției. SADOVEANU, D. P. 9. Se duc dăbilarii și adună de la oameni, cu îngăduința lui vodă, peșcheșuri sultanatului. id. N. P. 138. Umblau cu dăbilarii domnești pentru strîngerea dăjdiilor. BĂLCESCU, O. II 26.

dăbilár s. m., pl. dăbilári

dăbilár s. m., pl. dăbilári

DĂBILÁR s. v. agent de percepție, perceptor.

dăbilar m. od. strângător de dări.

dăbilár m. (d. dabilă). Vechĭ. Încasator, perceptor. – Și da- (N. Cost.). V. cĭocoĭ, mumbașir, taxidar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăbilár s. v. AGENT DE PERCEPȚIE. PERCEPTOR.

Intrare: dăbilar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăbilar dăbilarul
plural dăbilari dăbilarii
genitiv-dativ singular dăbilar dăbilarului
plural dăbilari dăbilarilor
vocativ singular
plural
Intrare: dabilar
dabilar
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.