8 definiții pentru dăscălicesc

dăscălicésc, -eáscă a [At: (a. 1712) BV I, 486 / Pl: ~cești / E: dascăl + -icesc] 1- 5 (Înv) Dăscălesc (1-5). 6 (Pex) Sfătuitor.

DĂSCĂLICÉSC, -EÁSCĂ, dăscălicești, adj. (Rar) Dăscălesc. – Dascăl + suf. -icesc.

DĂSCĂLICÉSC, -EÁSCĂ, dăscălicești, adj. (Rar) Dăscălesc. – Dascăl + suf. -icesc.

DĂSCĂLICÉSC, -EÁSCĂ, dăscălicești, adj. (Neobișnuit) Dăscălesc. Scoase din buzunarul vestei un creion... fără de care, din obișnuință dăscălicească, nu putea vorbi. C. PETRESCU, Î. I 15.

dăscălicésc (rar) adj. m., f. dăscăliceáscă; pl. m. și f. dăscălicéști

dăscălicésc adj. m., f. dăscăliceáscă; pl. m. și f. dăscălicéști

DĂSCĂLICÉSC adj. v. dăscălesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăscălicésc adj. v. DĂSCĂLESC.

Intrare: dăscălicesc
dăscălicesc adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăscălicesc dăscălicescul dăscălicească dăscăliceasca
plural dăscălicești dăscăliceștii dăscălicești dăscăliceștile
genitiv-dativ singular dăscălicesc dăscălicescului dăscălicești dăscăliceștii
plural dăscălicești dăscăliceștilor dăscălicești dăscăliceștilor
vocativ singular
plural