7 definiții pentru dăscăleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. -eală.

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. -eală.

dăscăleálă sf [At: DL / Pl: ~eli / E: dăscăli + -eală] 1 Cicăleală. 2 Dăscălit1. 3 (Reg) Dăscălitură.

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2), de a bate (pe cineva) la cap; cicăleală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăscăleálă s. f., g.-d. art. dăscălélii; pl. dăscăléli

dăscăleálă s. f., g.-d. art. dăscălélii; pl. dăscăléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂSCĂLEÁLĂ s. v. cicăleală.

DĂSCĂLEA s. bodogăneală, cicăleală, sîcîială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~!)

Intrare: dăscăleală
dăscăleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălea
  • dăscăleala
plural
  • dăscăleli
  • dăscălelile
genitiv-dativ singular
  • dăscăleli
  • dăscălelii
plural
  • dăscăleli
  • dăscălelilor
vocativ singular
plural

dăscăleală

etimologie:

  • Dăscăli + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09