8 definiții pentru dăscăleală

dăscăleálă sf [At: DL / Pl: ~éli / E: dăscăli + -eală] 1 Cicăleală. 2 Dăscălit1. 3 (Reg) Dăscălitură.

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. -eală.

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. -eală.

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2), de a bate (pe cineva) la cap; cicăleală.

dăscăleálă s. f., g.-d. art. dăscălélii; pl. dăscăléli

dăscăleálă s. f., g.-d. art. dăscălélii; pl. dăscăléli

DĂSCĂLEÁLĂ s. v. cicăleală.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DĂSCĂLEÁLĂ s. bodogăneală, cicăleală, sîcîială, (reg.) morocăneálă, (fig.) pisălogeálă. (Mai termină cu ~!)

Intrare: dăscăleală
dăscăleală substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăscălea dăscăleala
plural dăscăleli dăscălelile
genitiv-dativ singular dăscăleli dăscălelii
plural dăscăleli dăscălelilor
vocativ singular
plural