8 definiții pentru dăscălaș dascalaș

dăscălaș sm [At: HELIADE, O. II, 215 / V: (îrg) dascal~ / Pl: ~i / E: dascăl + -aș] 1-10 (Șhp) Dascăl (1-3, 5,14) (tânăr) Si: dăscălel (1-10), dăscăluț (1-10). (Irn) 11 Învățător (la țară) Si: dăscăleac, dăscălenci, dăscălici. 12 (Mol; Buc) Cântăreț de biserică.

DĂSCĂLÁȘ, ăăscălași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. – Dascăl + suf. -aș.

DĂSCĂLÁȘ, dăscălași, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. – Dascăl + suf. -aș.

DĂSCĂLÁȘ, dăscălași, s. m. Diminutiv al lui dascăl. 1. (Depreciativ) v. dascăl (1). (Cu pronunțare regională) Ce au a face cu chestiile aceste de căpitenie micele umbre de mici dascalași? RUSSO, S. 162. 2. v. dascăl (4). Oricum te-i preface Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic dăscălaș. ALECSANDRI, P. P. 9.

dăscăláș (rar) s. m., pl. dăscăláși

dăscăláș s. m., pl. dăscăláși

dăscăláș m. Fam. Iron. Dascăl neînsemnat, profesoraș, belfer.

dascaláș sm vz dăscălaș

Intrare: dăscălaș
dăscălaș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăscălaș dăscălașul
plural dăscălași dăscălașii
genitiv-dativ singular dăscălaș dăscălașului
plural dăscălași dăscălașilor
vocativ singular
plural
dascalaș
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.