8 definiții pentru dărăpănătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.

dărăpănătúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dărăpăna + -ătură] Construcție dărăpănată, în ruină.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată; clădire în ruină. Are o căsuță, o dărăpănătură, într-o comună de pe lîngă București. CAMIL PETRESCU, T. II 75. Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ ~i f. Construcție dărăpănată. /a se dărăpăna + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărăpănătúră s. f., g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúri

dărăpănătúră s. f., g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. v. ruină.

DĂRĂPĂNĂTU s. dărîmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

Intrare: dărăpănătură
dărăpănătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăpănătu
  • dărăpănătura
plural
  • dărăpănături
  • dărăpănăturile
genitiv-dativ singular
  • dărăpănături
  • dărăpănăturii
plural
  • dărăpănături
  • dărăpănăturilor
vocativ singular
plural

dărăpănătură

  • 1. Construcție dărăpănată, în ruină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ruină attach_file 2 exemple
    exemple
    • Are o căsuță, o dărăpănătură, într-o comună de pe lîngă București. CAMIL PETRESCU, T. II 75.
      surse: DLRLC
    • Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dărăpăna + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09