9 definiții pentru dărăpănătură

dărăpănătúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dărăpăna + -ătură] Construcție dărăpănată, în ruină.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată; clădire în ruină. Are o căsuță, o dărăpănătură, într-o comună de pe lîngă București. CAMIL PETRESCU, T. II 75. Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127.

dărăpănătúră s. f., g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúri

dărăpănătúră s. f., g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúri

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. v. ruină.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ ~i f. Construcție dărăpănată. /a se dărăpăna + suf. ~tură


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. dărîmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătúră, (înv.) risípă, risipitúră, surpáre. (O ~ de casă.)

Intrare: dărăpănătură
dărăpănătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărăpănătu dărăpănătura
plural dărăpănături dărăpănăturile
genitiv-dativ singular dărăpănături dărăpănăturii
plural dărăpănături dărăpănăturilor
vocativ singular
plural